Ororile istoriei

... uităm uneori impactul evenimentelor istorice asupra omului. Da, aceste lucruri s-au petrecut demult, şi până acum toţi acei oameni ar fi fost morţi oricum, dar vine un moment în care trebuie să înţelegem că ciocnirea dintre culturi a făcut mai mult decât să amestece felurile de mâncare, vocabularele şi stilurile arhitecturale. A pricinuit şi multă suferinţă personală.

... micile triburi şi sate prinse în aceste războaie străvechi nu aveau populaţii suficient de mari ca să permită masacre la o scară comparabilă cu cele din zilele noastre. A fost nevoie de multe veacuri de istorie omenească până ce oamenii să poată fi adunaţi în popoare destul de mari ca să fie ucişi cu sutele de mii, astfel că primele dintre cele mai mari o sută de masacre din istorie nu s-au produs decât atunci când perşii şi-au făurit un imperiu care s-a întins peste lumea cunoscută.

Haosul este mai ucigător decât tirania. Numărul masacrelor care au rezultat din prăbuşirea autorităţii a fost mai mare decât cel
al masacrelor care au decurs din exercitarea autorităţii.

Războaiele ucid mai mulţi civili decât soldaţi. De fapt, armata este, de obicei, locul cel mai sigur în timpul unui război. Soldaţii
sunt protejaţi de mii de oameni înarmaţi şi beneficiază de cele mai bune alimente şi îngrijiri medicale. Civilii, pe de altă parte, chiar dacă nu sunt masacraţi sistematic, sunt de obicei jefuiţi, izgoniţi sau lăsaţi să moară de foame; cu toate acestea, povestea lor rămâne în general nespusă. Cele mai multe istorii militare trec cu uşurinţă peste suferinţa enormă a civililor obişnuiţi, neînarmaţi, prinşi la mijloc, deşi ei alcătuiesc marea masă care resimte zi de zi consecinţele războiului.

Până să apară lagărele naziste ale morţii, Colosseumul s-ar putea să fi fost locul în care s-au săvârşit cele mai multe omoruri pe metru
pătrat din istorie, depăşind în această privinţă orice câmp de luptă sau închisoare.

La inaugurarea Colosseumului, au fost ucise cinci mii de animale sălbatice şi patru mii de animale domestice. Traian a dispus uciderea
a unsprezece mii de animale pentru sărbătorirea triumfului din Dacia, în 107 d.Hr.6 Cererea crescândă de spectacole a adus în pragul dispariţiei speciile cele mai impresionante de animale din imperiu. Ultimii lei din Europa au fost ucişi în jurul anului 100 d.Hr. Elefanţii din nordul Africii au dispărut în secolul al II-lea d.Hr. Un număr mic de tigri hircanieni, bouri, zimbri occidentali şi lei din Berberia au reuşit să supravieţuiască epocii romane în câteva ţinuturi neumblate, dar populaţiile nu s-au refăcut şi, în cele din urmă, au dispărut în veacurile următoare.