Meditatii...

Monolog... (despre libertate)


Libertatea
este atunci când faci ce vrei, vorbeşti ce vrei şi cu cine vrei, gândeşti ce vrei, scrii ce gândeşti, te culci cu cine vrei, mănânci când vrei, cu cine
vrei, ce vrei şi cât vrei, te plimbi unde vrei şi cu cine vrei şi cât vrei, te
îmbraci cu ce vrei, asculţi ce muzică îţi place şi când vrei, te duci la care
teatru (cinema, meci de fotbal) vrei, te duci la alegeri dacă vrei, votezi cu
cine vrei, scrii cât vrei şi ce vrei pentru că asta vrei şi nimeni şi nimic nu
te poate împiedica să faci ce vrei atâta timp cât tu nu vrei să te împiedice
cineva să faci ceva, adică ce vrei, pentru că asta înseamnă Libertate, când
acţionezi după propria gândire, indiferent ce fel de gândire e asta, de exemplu
dacă un nesimţit vine la teatru nu pentru a se „alimenta” cu puţină cultură,
dar pentru „a se pricali”, atunci n-are decât s-o facă, deoarece asta vrea el –
să-şi arate sau, mai bine zis, să arate altora cât de „deştept” este şi nimeni
nu poate să-i spună nimic sau să-i facă ceva atâta timp cât n-o să tulbure
liniştea celor din jur, pentru că în caz contrar individul ajunge la limita
Libertăţii sau chiar peste ea, deoarece şi Libertatea, ca şi o altă trăire,
condiţie are o limită, de altfel ca şi segmentul în matematică – capetele acestuia
sunt hotarele libertăţii, interiorul l-am putea numi „libertate pozitivă”, iar
exteriorul – „libertate negativă” sau „antilibertate”, adică deja tot ce se
face nu se face în folosul celui care face un lucru, dar în dauna celor din
jur, adică este încălcată libertatea altuia, deci, ca să nu deviem prea mult de
la subiect, considerăm o libertate atunci când ea este pozitivă, adică atunci
când nu este lezată sau „pătată” libertatea altuia, atunci când se face ceva în
limitele unor legi, desigur legile, la rândul lor, de asemenea trebuie să fie
democratice, prin „democratice” înţelegem şi bazate pe liberalism, pe dreptul
la opinie şi vot şi tot ce-i democratic, adică independent; şi, iarăşi, ca să
nu deviem prea mult de la subiect este necesar de a conştientiza că fiecare
dintre noi este liber şi că Libertatea se află chiar foarte aproape, trebuie
doar s-o luăm de mână şi să-i sugerăm să ne însoţească pretutindeni, dar dacă
noi nu vrem s-o urmăm, măcar să-i dăm voie ca Ea să ne urmeze, pentru că ştie Ea
ce face; nouă, pur şi simplu, nu ar trebui să ne fie teamă de Libertate pentru
că ea nu muşcă, dimpotrivă – e blândă şi sinceră…

ai spus:"deoarece şi Libertatea, ca şi o altă trăire,
condiţie are o limită, de altfel ca şi segmentul în matematică – capetele acestuia
sunt hotarele libertăţii, interiorul l-am putea numi „libertate pozitivă”, iar
exteriorul – „libertate negativă” sau „antilibertate” "

depinde la ce fel de libertate te gandesti. In context social, privind omul ca parte integrata a societatii, atunci da poti vorbi de o limitare a libertatii. In sens contrar, nu cred ca iti impartasesc opinia. Exista libertatea spirituala, libertatea sufletului de a crede si a mintii de a cerceta(sau nu). Iar in acesta privinta nimeni nu te poate ingradi. Sentimentele, credintele, cunoasterea ... toate acestea nu pot fi cenzurate. Spiritul uman nu poate fi ingradit de nici un factor extern in avantul lui spre absolut.

altă meditaţie (sau, mai bine zis, nişte gânduri)

Vrei un os, fă un cros!

Zilele trecute, la Ştirile ProTV Chişinău, a fost difuzat un reportaj
din care aflăm că săracii (bogaţii) deputaţi moldoveni au de făcut “un
cros pe o distanţă de cel puţin 50 de metri pentru fiecare ţigară
fumată”. Vă imaginaţi cât efort în plus vor fi nevoiţi să facă
parlamentarii noştri!? Nu destul că au pe cap multe treburi de rezolvat
în ţara asta, dar nici de fumat nu le permit să fumeze unde vor… Acum,
vor fi “obligaţi” de aceste circumstanţe să-şi mărească iarăşi
salariile. Socotiţi şi dvs.: să facă un deputat(!)[încă moldovean] în
fiecare zi (sau, măcar, de două ori pe săptămână) câte 50 de metri. Vor
începe să-şi piardă din greutate, să slăbească…şi, de ce nu, să
petreacă mai mult timp (adăugător) asupra hârţoagelor… Deci, vor fi
nevoiţi să se alimenteze cât mai mult (şi sănătos). Nu de alta, dar să
poată gândi (reflecta) limpede şi obiectiv asupra celor scrise în acele
foi. Iar mâncarea nu se dă gratis(!) Aşadar, multe ţigări - mult cros -
mult de lucru - multă alimentaţie - bani mulţi… Iar fiindcă ceilalţi
fumători pot fuma oriunde, nefiind obligaţi să parcurgă câte o distanţă
mare, să nu aibă pritănzii că salariile lor sunt mici. Ei merg fumând, iar deputaţii trebuie să meargă şi apoi să fumeze(!)…

Primăvara - domnişoara de care aş fi vrut să mă îndrăgostesc

● A venit primăvara. Odată cu ea începe o nouă ploaie electorală,
care trezeşte chiar şi cele mai somnoroase ciuperci politice. Dându-şi
seama de „importanta” şi „sănătoasa” ploaie, fiecare încearcă, în fel
şi chip, să arate cât mai frumos şi atrăgător. Asta pentru ca oamenii
să nu-şi dea seama care dintre ele e comestibilă şi care – otrăvitoare.
Îşi aerisesc sediile, se „înarmează” cu discursuri şi umblă haihui prin
pădure în căutare de voturi…
Umblaţi, că umblaţi bine! Oricum ciuperca-roşie (este vorba despre
cea mai otrăvitoare şi care stă la marginea pădurii) va fi culeasă şi
mâncată prima şi deci oamenilor nu le va arde de voi.

● În R. Moldova s-a mai inventat o invenţie. Iată că după
ce cu doi ani în urmă, la începutul lunii aprilie, s-a dovedit că o
portocală poate fi transformată într-o roşie, anul acesta, deja la
sfârşit de aprilie, s-a demonstrat şi contrariul – o roşie a fost
schimbată în portocală. Descoperirea a avut loc în comuna Brătuleni,
raionul Nisporeni.

● E ora şase dimineaţa. Ies la balcon şi… peste mine dă năvală
„sălbatica” şi frumoasa Primăvară. Mă ia de mână şi mă duce cu ea prin
roua dimineţii parfumată cu aroma florilor de pe copaci…
Păcat că n-a venit domnişoara asta – Primăvara – mai devreme. Poate mă îndrăgosteam de ea şi totul ar fi fost altfel acum…

am citit astazi acelasi lucru pe blogul tau:) vad ca nu stai degeaba si ca te extinzi. bine faci! asa sade bine unui viitor jurnalist, sa scrie mult (si BINE!) si sa publice oriunde apuca. mult succes si sa o tii tot asa; esti pe calea cea buna!

PARANOIA
In veed arunc cuvinte
ce se lovesc de infinit, ricoseaza din el si se intorc de unde au pornit,
adica se inorc la mine, iar eu, facunduma ca totusi ma ascultat cineva, ma bucur!!!!!!!!!!!!!
Dar sincer, cui ii trebuiesc eu si cu sfaturile mele?
nimanui..............
as fugi de lume, mas ascunde intro pestera, undeva prin norvegia, sa simt mirosul valurilor, si vintul care ma strapunge mereu pina la os.
acolo, singur doar cu monstrii imaginati de mine as sta si mas gindi daca ar fi bine sa mor, oricum nu trebuiesc la nimeni.
trei zile nu vad nici suflare, macar un paianjen, NUI!!!!!!!!!!
ma asez pe piatra rece si-mi astept moartea.................
ce sumbra e singuratatea, ce dureroasa e tacerea, ce dulce e moartea. :'(((((((((((