alegeri locale - 3 iunie 2007

Atâta înghesuială pentru un singur fotoliu nu a mai cunoscut capitala, dar nici istoria electorală a suveranei şi independentei noastre R. Moldova! Miza este, într-adevăr mare, măcar şi din simplul motiv că în Chişinău locuieşte mai bine de o pătrime din populaţia RM, aici se consumă cea mai mare parte din viaţa politică şi - ceea ce pare mai important - este concentrat peste 60% din potenţialul economic. Totodată, rezultatul scrutinului local din 3 iunie are o importanţă electorală în perspectiva parlamentarelor din 2009.

Alegerea primarului de Chişinău este un punct vulnerabil al partidului de guvernământ, care visează să scape de handicapul veşnicului perdant. Or, din 1999 până în 2005, în patru confruntări consecutive, PCRM nu a reuşit să câştige, de jure, lupta pentru principala redută locală - primăria Chişinău. Nici cu cei trei Vasile - Iovv, Zgardan şi Ursu -, nici cu doamna finanţelor Zinaida Grecianâi. Spun de jure, pentru că, de facto, din aprilie 2005, când Serafim Urecheanu a preferat mandatul de deputat celui de primar, comuniştii sunt cei care dirijează treburile urbei. Mai întâi, ca instrument le-a servit interimarul Vasile Ursu, pe care l-au „cuminţit” cu amintiri despre nişte dosare penale nefinisate, făcându-l astfel să sară fără crâcneală din barca AMN în luntrea comunistă. Apoi, printr-o rocadă neaşteptată, în ianuarie 2007, în faţă a fost scos chiar un reprezentant al PCRM - Veaceslav Iordan. Acum, când a degrevat din funcţie, primăria a fost lăsată în grija interimară tot a unui comunist. Ceea ce-i lipseşte însă guvernării pentru a se simţi cu adevărat confortabil la cârma primăriei, fără a trezi suspiciunea structurilor internaţionale, este acoperirea democratică, pe care o poate obţine doar având un primar ales într-un scrutin recunoscut ca liber şi corect, secondat de o majoritate sau măcar de o „coaliţie constructivă”, ca cea de acum, în Consiliul municipal. În aceste condiţii, guvernarea e motivată să-l facă pe dracu-n patru doar ca să-l scoată pe candidatul ei primar cu acte-n regulă. Asta ar fi şi o revanşă pentru pierderea alegerilor la funcţia de başkan în UTA “Gagauz-Yeri”.

Pentru opoziţie - mă refer aici la toate forţele politice parlamentare şi extraparlamentare care nu susţin şi nici nu fac parte din coaliţia „constructivă” de guvernământ -, actualele alegeri locale, în general, şi cele pentru mandatul de primar al capitalei, în special, ar fi trebuit să fie un examen serios de maturitate politică, care-i oferă posibilitatea de a-şi lua revanşa pentru înfrângerea repetată în faţa comuniştilor în ultimele două scrutine parlamentare. Se pare însă că opoziţia nu a avansat pe calea maturizării politice şi continuă cu iresponsabilitate masochistă să calce pe aceeaşi greblă, venind şi în campania curentă cu o puzderie de candidaţi, unii mai democraţi şi mai liberali decât alţii. Ţin să-i dau dreptate unui analist care declara recent că „opoziţia nu şi-a creat încă instinctul învingătorului”.

Doar despre jumătate dintre pretendenţi se poate spune că au experienţă politică, sunt cunoscuţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, de electorat şi au o forţă politică, mai mult sau mai puţin serioasă, în spate. Trei dintre aceştia - Chirtoacă, Muşuc şi Braghiş - au mai participat în alegeri pentru funcţia de primar, patru sunt deputaţi în parlament (Bujor, Filat, Pavlicenco, Braghiş). Ceilalţi candidaţi sunt nişte persoane cunoscute doar în cercurile înguste în care activează, ca să nu-i supărăm numindu-i anonimi.

Dar ce va face, la 3 iunie, alegătorul de rând, care nu este ziarist, nu a citit programele electorale, nu merge la conferinţe de presă, citeşte rar de tot presa, schimbă postul când e publicitate electorală, îi înjură pe „politicienii iştia care toţi îs hoţi” şi e supărat pe „democraţia asta care ne-a adus la sapă de lemn”? Cum va proceda acesta, singur în faţa buletinului de vot kilometric şi pestriţ? Cum va răspunde el la întrebarea din titlu care, precum se ştie, aparţine „cetăţeanului turmentat”?

- Am înţeles că, aproape în fiecare după-amiază, vă întâlniţi cu locuitorii dintr-un anumit cartier. Ce anume vă spune lumea?

- La început, oamenii sunt mai reticenţi, pentru că majoritatea s-au cam plictisit de vorbăria politicienilor. Abia după ce începem să discutăm şi oamenii văd că le cunosc problemele, că îmi notez sugestiile lor şi că am intotdeauna soluţii la necazurile lor, încep să capete curaj şi să vorbească mai cu încredere. Am aflat mult mai multe din gura chişinăuienilor simpli, cu care mă întâlnesc lângă blocurile lor, decât aş fi aflat toată viaţa din paginile ziarelor ori de la televizor.

- Care sunt problemele pe care vi le semnalează cel mai des cetăţenii?

- Unii sunt supăraţi că le plouă în casă, deoarece nu sunt reparate acoperişurile blocurilor; alţii - că-şi rup maşina în gropile de pe străzile Chişinăului sau că nu au unde să-şi lase copiii să se joace în siguranţă. Am rămas uimit, dar şi revoltat să aflu că, bunăoară, într-unul din blocurile cu 23 de niveluri de pe bulevardul Dacia, la Botanica, liftul nu mai funcţiona de mai bine de un an! Oamenii urcau în fiecare zi - sau de mai multe ori pe zi - 20-22 de etaje, cu bagaje, cu haine de iarnă pe ei... Nimeni nu şi-a mai cumpărat acolo mobilă de ani de zile, pentru că nu are cum s-o care pe scări! Ce să mai zic de bătrânii care se chinuie, în fiecare zi, să coboare ca să-şi ia o pâine şi o pungă cu lapte! Un calvar incredibil pentru un oraş european la începutul secolului XXI, şi asta doar pentru că nimeni nu s-a deranjat să repare liftul! Acest lucru spune multe, din păcate, despre atitudinea nepăsătoare a celor care ar trebui să fie în serviciul cetăţeanului!

- E o situaţie dramatică şi, bănuiesc, nu e singura de acest gen în capitală...

- Necazurile sunt numeroase şi apăsătoare. Îmi dau lacrimile de supărare când mă gândesc la cazul unui fost luptător în războiul din Transnistria, care azi a rămas pe drumuri, fără casă şi serviciu, căutându-şi hrana prin gunoaie! El s-a sacrificat pentru Moldova, iar după aceea nimeni nu s-a obosit să-i dea o mână de ajutor...

Marile probleme sunt acelea pe care le cunoaştem cu toţii: lipsa locurilor de muncă, nivelul salariilor, numărul mic de locuinţe, curăţenia, preţul exagerat al utilităţilor publice, starea jalnică a drumurilor, numărul mare de copii şi bătrâni neajutoraţi. Împreună cu echipa Partidului Democrat, care candidează pentru Consiliul municipal, am alcătuit un plan riguros, concret, cu termene temporare stricte, prin care să aducem aceste lucruri pe un făgaş normal. Desigur, nu promit că într-un an după ce voi deveni primar Chişinăul va arăta ca Parisul - categoric, politica nu face minuni! Salvarea este în munca noastră. Dar, oricât am munci, dacă o comunitate este prost condusă, totul se risipeşte.

- Cei la care faceţi aluzie ar putea să vă reproşeze că nu aveţi încă vârsta şi nici experienţa necesară pentru a fi un bun primar de Chişinău…

- Ar putea. Dar, totodată, nu cred că lumea îşi doreşte ca în fruntea oraşului să vină cineva aflat în prag de pensionare şi care să se îngrijească doar de bunăstarea familiei sale şi a prietenilor. Am împlinit de curând 38 de ani şi am demonstrat ce pot să fac. După ce am terminat Facultatea de Drept la Iaşi, mi-am înfiinţat propria întreprindere comercială, pe care apoi am dezvoltat-o cu succes. Astăzi sunt un om realizat, care nu vine la primărie pentru a se îmbogăţi sau a-şi face un rost în viaţă. Iar faptul că am în spate un deceniu de activitate în Partidul Democrat, că am fost ministru, iar acum sunt parlamentar probează că am experienţa dialogului politic la toate nivelurile. Şi mai am un mare atu: nu sunt şef de partid!

- Atu?!...

- Exact! Eu vin la primărie ca să dau startul spre un nou tip de administraţie - corectă, deschisă, mereu la dispoziţia cetăţenilor şi mai ales lipsită de partizanat politic. Odată ajuns primar, voi lua deciziile în funcţie de utilitatea şi necesitatea lor, nu de culoarea politică a celor ce le susţin. Or, credeţi-mă, un preşedinte de partid, ajuns primar, n-ar putea realiza acest lucru, pentru simplul motiv că nu ar fi echidistant şi ar trage frâiele în folosul formaţiunii politice pe care o reprezintă.

- Anual, din Chişinău pleacă în străinătate peste 1000 de familii tinere, majoritatea cu studii superioare. Cum veţi răspunde acestui adevărat cataclism?

- Aş vrea să le transmit tinerilor - elevi, studenţi sau proaspăt angajaţi - că, deşi poate acum nu li se pare aşa, fiecare dintre ei are şansa unei cariere de succes şi a unei vieţi reuşite. Nu vreau ca absolvenţii să plece peste hotare, unde să muncească în condiţii umilitoare, doar pentru că aici nu găsesc de lucru şi nu au bani nici de pâine. Nici un părinte nu merită să trăiască această durere! De aceea, vom promova un program de investiţii care va face ca disponibilul de locuri de muncă să crească progresiv în următorii ani, mai ales pentru personalul calificat. Crearea locurilor de muncă pentru absolvenţi, dar şi pentru cei aflaţi încă la facultate şi care doresc să facă un ban, este unul din scopurile noastre majore. Din aceeaşi listă de planuri concrete, aş enumera următoarele: să facem mai multe parcuri şi spaţii verzi în Chişinău, să plantăm anual cel puţin 20.000 de arbori şi arbuşti, să curăţăm gropile de gunoi, să cumpărăm troleibuze şi autobuze noi, moderne, în locul amărâtelor de rutiere, în care se înghesuie lumea zi de zi, să renovăm spitalele şi şcolile, să aducem computere în fiecare instituţie de învăţământ, să reparăm şoselele şi sistemul de iluminat. Sunt multe de făcut, dar trebuie să începem cu cele mai importante şi, de aceea, trebuie să drămuim bine fiecare bănuţ de care dispunem.

- E vorba, totuşi, de foarte mulţi bani. Unde veţi căuta cheia bunăstării?

- Acolo unde n-au dorit s-o caute actualii conducători ai capitalei. Am să vă dau un exemplu simplu: bugetul primăriei este de 1.200.000.000 de lei. Dar ştiţi dumneavoastră că, numai în ultimele două luni, primăria a repartizat cu titlu gratuit mai mult de 250 de loturi de pământ, în loc să le fi vândut, aşa cum ar fi fost normal?! Puteţi face un calcul, să vedeţi câţi bani ar fi adus suplimentar la bugetul oraşului aceste tranzacţii? Suntem, probabil, singurul oraş din regiune care împarte asemenea „cadouri” la stânga şi la dreapta, pe spinarea celor care muncesc.

Odată repornit în forţă marele motor economic al oraşului - aceasta însemnând atragerea unui volum solid de investiţii străine şi crearea de noi locuri de muncă, este evident că şi nivelul de trai va cunoaşte o îmbunătăţire simţitoare, iar Chişinăul va redeveni un loc plăcut pentru muncă şi trai, nu un oraş din care-ţi doreşti să fugi.... Voi propune ca fiecare chişinăuian, care va decide să deschidă o mică afacere, să fie scutit de impozitul pe clădire şi teren în primul an, iar primăria să acorde facilităţi la preluarea în arendă a unor terenuri din patrimoniul municipal, pentru începerea unei afaceri de producţie. Mi se pare normal ca primăria să acorde reduceri la plata impozitului pe clădiri şi terenuri pentru investitorii care vor crea mai mult de 1000 de noi locuri de muncă. De asemenea, primăria va trebui să promoveze un program de investiţii foarte serios, să aloce bani pentru repararea drumurilor şi a reţelelor de apă, pentru reabilitarea şcolilor şi a spitalelor. Şi în acest mod vor apărea noi locuri de muncă. Iar dacă vom diminua şomajul şi vom crea premise pentru creşterea salariilor, şi resursele municipalităţii vor fi altele.

- Care sunt priorităţile dumneavoastră?

- Eu lupt cu inerţia, cu frica de schimbare, cu neputinţa de a vedea cum lumea se schimbă şi de a înţelege că noi înşine trebuie să ne schimbăm permanent. Eu doresc să spun STOP corupţiei şi birocraţiei din primărie, deschizând uşile ei pentru toţi cetăţenii, să spun STOP stării de decădere economică a Chişinăului şi şomajului şi să dau START programelor curajoase de revigorare a oraşului. STOP sărăciei şi degradării din spitale şi şcoli, STOP creşterii continue a tarifelor la serviciile publice şi START spre ziua în care primăria va cheltui banii doar pentru nevoile cetăţenilor, nu pentru nevoile ei. În fine, dar nu în cele din urmă, e timpul să spunem cu toţii STOP mizeriei şi poluării din Chişinău şi să pornim spre un oraş curat, aerisit, cu multe parcuri şi locuri de joacă pentru copiii noştri.

- Apropo, cine vor fi, pe durata mandatului, consilierii dumneavoastră?

- Cetăţenii. Altminteri, degeaba voi mai ajunge primar. Convingerea mea fermă este că noul primar de Chişinău nu va putea schimba actuala stare de lucruri din oraş decât printr-un dialog permanent cu cetăţenii. Şi vă asigur că, şi după ce voi fi ales primar, voi continua să merg în vizită la oameni, în cartiere, pentru a auzi „pe viu” ce nu merge bine în municipiu. De aceea, îi chem pe chişinăuieni să fie alături de mine, să spunem împreună STOP nepăsării şi START implicării în viaţa oraşului! Primul pas pe care îl pot ei face este să vină pe 3 iunie la urne şi să voteze. Vor avea, astfel, puterea de a decide cine să conducă destinul capitalei.

• Vitalie Călugăreanu, Chişinău
  

„Eu nu sunt om politic. Eu sunt un gospodar care, cum s-a vorbit şi în companie, cu mâinile harnice care eu sunt pentru aceea a ridica nivelul de trai al municipiului Chişinău. Dar n-am venit să vorbim despre partidul care mă ’naintează, n-am venit să vorbim despre chestiunile cu integrarea în lumea europeană, de euro - primar. Eu am spus că la orice dezbatere ies dacă e vorba de gestionarea oraşului. Nu merge vorba de politică. Fiindcă astăzi oraşul este într-o situaţie tare grea, fiindcă aceste trei luni care am lucrat eu s-a făcut atâtea lucrări care nu s-a făcut în doi ani de zile în municipiu, îîî, nu s-a făcut doi ani nimic.

Acum, ultima timp când am lucrat, îîî, am fost primar interimar, eu am găsit limbă comună cu toate opoziţiile sau cu toţi consilierii care sunt în consiliul municipal, fiindcă împreună noi am rezolvat acele întrebări care sunt în Chişinău. Împreună am ridicat tariful la energia termică, împreună am ridicat la alimentaţia fiecarei copil. Împreună cu consiliul. Multe lucruri s-a făcut bine.

Dacă este conlucrare cu conducerea de vârf, cu guvernul. Guvernul anul trecut 220 de milioane. S-o procurat 20 de autobuze, 20 de troleibuze, 20 de unităţi de salubrizare a oraşului – Kako (...).

Eu vreu să vă spun că eu am câştigat turu’ întâi, voi câştiga alegerile şi asta va fi rezultatul care va arăta toat ce mai departe de făcut. Procentele nu se ie-n procente. Haidi să vorbim pe rezultatul meu slab. Spuneţi, vă rog, Braghiş l-am pus jos? Filat, l-am pus jos? Cine-o ieşit prima dată, care eu de trei luni de zile sunt în faţa primăriei municipiului Chişinău? V-am demonstrat. Iordan cine a fost el? Zgardan o fost ministru, l-o cunoscut cineva. Iordan cine o fost? Un vicedirector la Căile Ferate. V-am dat demonstrat? Cei mai puternici care o fost primi-miniştri, unde-i el? Departe! Cei care mai bogaţi, mai care cu de parlamentar, unde-s ei? S-în coadă! Eu am demonstrat că eu sunt eu şi am ieşit la aşa procent. Dar într-al doilea tur vom demonstra cine este Iordan încă.”