Fraude și escrocherii economice

Despre fraude și escrocherii economice...

Autoritatile franceze il tin in arest pe brokerul care a pagubit banca Societe Generale cu 7,2 miliarde de dolari si au o multime de intrebari sa-i puna. Intre timp, chestiunea fraudei e subiect de dezbatere pe Facebook.


„ERA UN TANAR SENIN“. Notorietatea globala instantanee a lui Kerviel suna ca ceva foarte indepartat in pitorescul orasel natal al brokerului, Pont l’Abbe, o localitate cu o populatie de 8.000 de suflete, un castel din secolul al XIV-lea si o biserica. Asemeni altor bretoni, Kerviel stie sa navigheze. Tatal sau a fost profesor, iar mama lui a condus un salon de coafura. Dupa ce a terminat liceul, Jerome a parasit Pont l’Abbe si a gasit loc de munca la Societe Generale, in Paris, in august 2000 – la doar o luna dupa absolvire. A pastrat legatura cu orasul sau natal, candidand chiar pe liste la alegerile locale la un an dupa ce se mutase in capitala. „Era un tanar senin, tacut, ganditor. Putin rezervat“, a declarat pentru ziarul local, „Le Telegramme“, primarul Pont l’Abbe, Thierry Mavic – „aceste stiri ma uimesc, chiar foarte mult“. Intr-adevar, vecinii lui Kerviel din prospera suburbie pariziana Neuilly-sur-Seine – care se afla aproape de banca sa, cu sediul in La Defense – par aproape sa nu-l fi observat pe broker inainte ca echipele televiziunilor sa navaleasca peste ei; Kerviel poate fi cu greu considerat un personaj de vis pentru un scenarist, desi omul de un miliard de euro care conduce banca centrala franceza il numeste „un geniu al fraudei“.

ANGAJATUL KERVIEL. Jerome Kerviel castiga mai putin de 100.000 de euro anual, cu bonusuri incluse – un venit de incepator
pentru un broker. Bancherii spun insa ca a aflat informatii valoroase despre mecanismele de tranzactionare cand era pe o pozitie de
entry-level, inainte sa devina el insusi un broker, in 2004. De-a lungul unei perioade de cateva luni, el a putut sa joace zeci de
miliarde de euro din banii SocGen prin tranzactii cu risc scazut pe indicii europeni. Astazi, Kerviel s-ar putea confrunta cu o pedeapsa de
5-15 ani de inchisoare. Magnitudinea pierderilor despre care se spune ca brokerul le-ar fi provocat SocGen a fost privita, initial, cu
neincredere, iar reactiile venite din partea SocGen si a Banque de France n-au fost de prea mare ajutor. „Motivatiile lui sunt complet de
neinteles. Nu exista indicii ca ar fi profitat de pe urma acestei gigantice fraude. Cel putin nu in mod direct, suntem siguri. Dar vom
avea nevoie de investigatii mai adanci pentru a vedea daca a profitat sau nu indirect“, a spus CEO-ul SocGen, Daniel Bouton. Un alt
conducator de banca e de parere ca e imposibil ca el sa fi avut complici.

IN APARAREA BROKERULUI. De la analisti pana la oamenii de pe strada – si chiar pana la colegi din banca, ce au dat declaratii,
dar n-au vrut sa fie citati –, o surprinzator de mare parte ii iau apararea lui Kerviel, sugerand ca un om care actioneaza pe cont propriu
nu ar putea provoca asemenea pierderi sau ca mare parte din paguba atribuita lui e o masca pentru pierderile cauzate SocGen de criza
subprime. A doua zi dupa declansarea scandalului, Bouton a fost in defensiva. „Sa ne gandim. Am fi transferat intr-o noua gaura pierderile
venite dintr-o alta gaura? Ipoteza nu tine – nici tehnic, nici contabil“, a declarat el pentru site-ul „Le Figaro“. Altii sustin ca, desi Kiervel si-a tratat biroul de broker ca pe o masina de videopoker, banca poarta toata vina, din cauza slabelor masuri de securitate. „Cum poate o banca de acest calibru, cunoscuta pentru experienta sa de piata, sa aiba un astfel de ghinion? De ce a avut nevoie de atat timp pentru a descoperi dimensiunea daunelor?“, se intreba ziarul economic francez „La Tribune“. A doua zi dupa frauda, in ziarele franceze au aparut reclame la SocGen.

O alta teorie a conspiratiei care a fost vehiculata a aparut dintr-o sursa americana anonima, larg citata, care sustine ca reducerea masiva
a ratei dobanzii facuta de seful Fed, Ben Bernanke, a fost o reactie directa la comportamentul SocGen cu putin inainte ca povestea Kerviel
sa devina publica. Bouton a numit acuzatia „absurda“. „Pietele asiatice stabilesc ritmul luni. Toata lumea poate calcula contributia noastra pe piete din ultimele zile“. Intr-adevar, chiar si dupa ce a aparut stirea despre cea mai mare pierdere cauzata de un broker in istorie – stire
care a deschis jurnalele de stiri pe parcursul intregii zile de tranzactionare, indicele francez CAC40 a inchis ziua de joi in crestere
cu 6%. Un oficial financiar francez a spus intr-o discutie privata cu un jurnalist „News week“ ca a „izbucnit in ras“ la auzul teoriei
reducerii ratei dobanzii: „Povestea asta imi pare complet nebuna“.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sectorul bancar international s-a confruntat, de-a lungul timpului, cu mai multe cazuri de fraude comise din interiorul institutiilor financiare, cel mai cunoscut fiind cel al bancii engleze Barings.

Barings Bank, vanduta pe o lira sterlina

In 1995, traderul Nick Leeson a provocat o pierdere de 850 milioane lire sterline (aproximativ 1,3 miliarde dolari) bancii Barings, pentru care lucra in acel moment in Singapore. Acesta s-a implicat in operatiuni speculative cu banii clientilor bancii, pierzand sume foarte mari si cauzand de unul singur falimentul unei importante banci de investitii. Timp de trei luni, Leeson a cumparat peste 20.000 de contracte futures, in valoare de circa 180.000 de dolari fiecare (136.243 de euro). Circa trei sferturi din pierderea de 1,3 miliarde dolari pe care a provocat-o bancii Barings au provenit din aceste contracte. Atunci cand conducerea bancii a descoperit amploarea pierderilor, a informat Banca Angliei ca Barings era falimentara.

La cateva zile dupa arestarea lui Nick Leeson in Frankfurt (Germania), pe 2 martie 1995, Barings Bank a fost vanduta gigantului financiar olandez ING, pentru suma simbolica de o lira sterlina, punand capat istoriei de 230 de ani a bancii britanice. Banca a fost redenumita ING Barings, insa ING a renuntat apoi la Barings, in logo ramanand doar ING. Leeson a fost condamnat la sase ani si jumatate de inchisoare si amendat cu 70.000 de lire, pentru escrocherie si fals in acte. A fost eliberat in 1999, dupa ce s-a imbolnavit in inchisoare de cancer de colon, de care apoi s-a vindecat. Fostul trader a scris chiar o carte, numita "Rogue Trader", care a fost ecranizata, filmul numindu-se "Traderul", rolul principal fiind jucat de actorul Ewan McGregor.

IOOF boss admits company never reported suspected insider trading to ASIC (Australian Securities and Investments Comission)

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

How Britain can help you get away with stealing millions: a five-step guide

Dirty money needs laundering if it’s to be of any use – and the UK is the best place in the world to do it.

Kleptocrats, fraudsters and crooks steal hundreds of billions of pounds, dollars and euros from the rest of us every year, but that gives them a problem: how can they stop the rest of us knowing what they’ve done with the proceeds? They have to stop their haul looking suspicious, to cleanse it of any criminal taint, or face losing their hard-stolen cash.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

A Ponzi scheme is a form of fraud that lures investors and pays profits to earlier investors with funds from more recent investors. Named after Italian businessman Charles Ponzi, the scheme leads victims to believe that profits are coming from legitimate business activity (e.g., product sales or successful investments), and they remain unaware that other investors are the source of funds. A Ponzi scheme can maintain the illusion of a sustainable business as long as new investors contribute new funds, and as long as most of the investors do not demand full repayment and still believe in the non-existent assets they are purported to own.

Some of the first recorded incidents to meet the modern definition of the Ponzi scheme were carried out from 1869 to 1872 by Adele Spitzeder in Germany and by Sarah Howe in the United States in the 1880s through the "Ladies' Deposit". Howe offered a solely female clientele an 8% monthly interest rate and then stole the money that the women had invested. She was eventually discovered and served three years in prison. The Ponzi scheme was also previously described in novels; Charles Dickens's 1844 novel Martin Chuzzlewit and his 1857 novel Little Dorrit both feature such a scheme.


Charles Ponzi
In 1919, the Italian immigrant had spent a decade and a half in the U.S. He was looking for a way to get rich and tried his hand at everything — including bookkeeping, sign painting, grocery clerk, dishwasher, and librarian.

He caught a lucky break in August, when he received a letter from Europe. In the envelope was an International Reply Coupon, a clever way to prepay for international postage. Ponzi realized he might be able to use these coupons to make his fortune. All he needed was investors.
What happened next made him a household name. This is the story of the man behind the eponymous Ponzi scheme — a tale of financial fraud that lives up to its linguistic legacy.

In the 1920s, Charles Ponzi carried out this scheme and became well known throughout the United States because of the huge amount of money that he took in. His original scheme was based on the legitimate arbitrage of international reply coupons for postage stamps, but he soon began diverting new investors' money to make payments to earlier investors and to himself. Unlike earlier similar schemes, Ponzi's gained considerable press coverage both within the United States and internationally both while it was being perpetrated and after it collapsed – this notoriety eventually led to the type of scheme being named after him.


How to avoid being scammed:
Is there a secret Sauce? Maybe get lost! — Don't invest in something if you don't fully understand the details.
Regular returns? You might get burned!  — The business cycle isn't regular. Be cautious around an investment that promises regular (above average) returns.
Beware unrealistic expectations... of quick wealth creation!  — Scams can proliferate in economic boom times.
If you're in the 'sticks,' be careful with your picks! — Scams tend to pop up in areas that are unregulated.
Fear of missing out? Don't forget to doubt! — Don't let financial FOMO disarm your skepticism.  

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Anna Sorokin (Russian: Анна Сорокина; born January 23, 1991), also known as Anna Delvey, is a con artist and fraudster who posed as a wealthy heiress to access upper-class New York social and art scenes from 2013 to 2017.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Podcasts:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
The rise and fall of Anna Delvey, who conned New York high society into believing that she was a multi-millionaire heiress.


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Russian money Laundromat
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]