Paul Goma

Paul Goma
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

(n. 2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, judeţul Orhei, Basarabia) este un scriitor şi disident anticomunist român.

Probabil cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste şi unul dintre cei mai importanţi scriitori post-belici, Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învăţători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în ţară. În mai 1952, pe când era elev în clasa a zecea a liceului "Gh. Lazăr" din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate şi reţinut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate şcolile din ţară, deoarece susţinuse în şcoală cauza luptătorilor anticomunişti. A reuşit să se înscrie la liceul "Radu Negru" din Făgăraş , pe care l-a absolvit în iunie 1953.

În 1954 a susţinut simultan examene de admitere la Universitatea din Bucureşti la filologie-română şi la Institutul de literatură şi critică literară "Mihai Eminescu". A reuşit la amândouă, alegând însă Institutul.

Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii şi cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafiţa, T.G. Maiorescu, M. Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie "judecat" de către rectoratul Universităţii. A luat naştere pentru prima dată "cazul Goma".

După înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956 de către tancurile sovietice, în luna octombrie a aceluiaşi an, Paul Goma şi-a predat carnetul de membru U.T.M. în semn de protest.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de tentativă de organizare de manifestaţie ostilă; în martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecţională, pe care i-a executat la închisorile Jilava şi Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti, unde a rămas până în 1964.

Neputându-se reînmatricula în anul III la Institut, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

In anii 70, a fost activ in crearea Sindicatului Muncitorilor liberi. In 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, datorita publicării romanului Ostinato in Germania de Vest, după ce cenzura nu i-l acceptase. In 1977, Goma a publicat o scrisoare cerind respectarea drepturilor omului in România, scrisoare ce a fost citita la Europa Libera. Ca rezultat, a fost permanent urmarit, arestat si bătut de Securitate.

La 20 noiembrie 1977, Paul Goma, împreună cu soţia şi copilul, au plecat în exil. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti şi a conducătorului lui, Nicolae Ceauşescu. Ca reacţie la activitatea sa anti-comunistă, statul român i-a retras abuziv cetăţenia română. A fost ţinta unui atac cu colet-capcană şi a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la Bucureşti.

Paul Goma şi familia locuiesc în continuare în Franţa. Nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost exclus în 1977 de către conducerea de atunci, din care făceau parte, între alţii, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana şi Ştefan Augustin Doinaş.

Paul Goma este în prezent apatrid, refuzând în 1980 oferta de a primi cetăţenia franceză, primită în acelaşi timp cu scriitorul ceh Milan Kundera. O petiţie pentru repunerea în drepturi a familiei Goma, semnată de 300 de persoane în 2006, a rămas fără rezultat.

------------------------------------------------------------------------------------------------

A publicat la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă romanul Ostinato şi a debutat la revista "Luceafărul" cu povestirea Când tace toba(1966). În vara anului 1967 a trimis prima variantă a romanului Ostinato în Occident.

În perioada în care Cehoslovacia a fost invadată de armatele reunite ale Tratatului de la Varşovia în 22 august 1968, a avut loc lansarea volumului Camera de alături. În această perioadă, Paul Goma făcut cerere să fie primit în Partidul Comunist Român.

La sfârşitul lunii august 1968, la Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România, a avut loc şedinţa de primire în Partidul Comunist Român a unor tineri scriitori, cum sunt Mariana Costescu, Aurel Dragoş Munteanu, Adrian Păunescu, Alexandru Ivasiuc şi Paul Goma.

În 1969, la Uniunea Scriitorilor, a fost "judecat" pe motiv că un scriitor român, "mai ales când este un necunoscut, nu are dreptul să se comporte ca şi cum ar fi singur pe lume", avându-se în vedere demersurile sale de a publica romanul Ostinato în Occident.

În aprilie 1970, a predat romanul Uşa Editurii Cartea Românească, fiind respins de Marin Preda şi Mihai Gafiţa, ca urmare a pretinsei "decodificări", de către Alexandru Ivasiuc, a două personaje din carte, despre care se presupunea că i-ar întruchipa pe cei doi soţi Ceauşescu. Manuscrisul acestui roman a fost deasemeni expediat în Occident.

În octombrie 1971, a apărut în limba germană, publicat de către editura "Suhrkamp Verlag", romanul Ostinato, lansat la târgul de carte de la Frankfurt. Paul Goma a apărut la stand cu acest roman cu titulatura de "carte interzisă în România". Ca reacţie,Dumitru Popescu a propus excluderea din partid a lui Paul Goma - pentru că "a pus în mâna duşmanului o armă cu care să lovească în patria noastră". Îl anatemizează Eugen Barbu, Titus Popovici, Dinu Săraru şi-l apără Mihai Novicov, Ion Lăncrănjan, Mihai Ungheanu, Darie Novăceanu.

În 1972, a apărut la aceeaşi editură vest-germană, a apărut romanul Uşa, preluat în 1974, în franceză, la Gallimard. Din cauza acestor cărţi, Paul Goma a intrat în circuitul european dar ajuns la mari şi interminabile conflicte cu autorităţile comuniste de la Bucureşti, culminate cu "Mişcarea Carta 77" dar soldate cu arestarea şi detenţia sa la Rahova.

După revoluţia din decembrie1989 i s-au publicat şi în România o parte din cărţi. I-au apărut articole în Revistele "Vatra", "Familia", "Timpul", "Jurnalul Literar".

-----------------------------------------------------------------------------

Săptămâna roşie

În 2002, Paul Goma a scris eseul Săptămâna roşie 28 iunie - 3 iulie sau Basarabia şi Evreii, în care autorul descrie "atrocităţi comise de populaţia neromână (în special, evrei) în timpul retragerii trupelor şi administraţiei române din Basarabia şi Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940". Autorul motivează crimele de război ale regimului antonescian contra evreilor, după 22 iunie 1941, prin "răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent". Totodată, Goma militează pentru "asumarea responsabilităţii evreilor pentru crimele comise contra românilor", şi este "contra distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor în scopuri politice (de dominaţie), economice (extorcare de fonduri) şi de culpabilizare a tuturor celorlalte naţiuni ne-evreieşti, fără o analiză critică a propriilor acţiuni criminale antiromâneşti (şi în general anti-goim), susţinute sau aprobate de cvasi-totalitatea cercurilor evreieşti".

Surse israeliene afirmă că Săptămâna roşie nu este un studiu istoric ci un manifest politic de regestionare a istoriei, ce foloseşte surse tendenţioase, de valoare istorică disputabilă şi din care Goma alege citate care-l pot servi în dezvoltarea tezelor sale antisemite, plasându-se în cadrul literaturii de negare a holocaustului.
Documente cu privire la evenimentele descrise in eseu mai sunt şi publicaţiile unor istorici de renume, ca Acad. Dinu C. Giurescu , Mihai Pelin.
Între anii 2002 şi 2005, eseul a cunoscut numeroase variante. Prima ediţie tipărită a apărut la "Editura Museum" din Chişinău (2003), cea de-a doua la "Criterion Publishing House", Bucureşti (2003), iar cea de-a treia la "Editura Vremea", Bucureşti (2004).

---------------------------------------------------------------

Volume publicate

   * Camera de alături (în limba română - 1968)
   * Ostinato (germană - 1971, franceză, olandeză - 1974, română - 1992)
   * Uşa noastră cea de toate zilele (germană - 1972, franceză - 1972, română - 1991)
   * Gherla (franceză - 1976, suedeză - 1978, română - 1990)
   * În cerc (franceză - 1977, română - 1995)
   * Garda inversă (franceză - 1979, română - 1997)
   * Culoarea curcubeului (franceză - 1979, olandeză - 1980, română - 1990)
   * Patimile după Piteşti (franceză - 1981, germană - 1984, olandeză - 1985, română - 1990, abia in 1999 se pune in vânzare!)
   * Chassee-croise (franceză - 1983, română, Ed. "Humanitas" - 1991)
   * Soldatul câinelui (română, Ed. "Humanitas" - 1991)
   * Bonifacia (franceză - 1986, română - 1993)
   * Din Calidor ( franceză - 1987, română - 1989, 1995, My Childhood at the Gate of Unrest: A Romanian Memoir, engleză - 1990
   * Arta refugii (franceză - 1990, română, Ed. "Dacia", Cluj - 1991; Ed. "Basarabia", Chişinău - 1995)
   * Astra (franceză - 1992, română - 1992)
   * Sabina (română - 1991, franceză - 1993)
   * Adameva (Ed. "Loreley", Iaşi - 1995)
   * Amnezia la români (Ed. "Litera" - 1995)
   * Scrisori întredeschise - singur împotriva lor (Ed. revistei "Familia", Oradea - 1995)
   * Justa (română, Ed. "Nemira" - 1995)
   * Jurnal (8 vol.) (română, Ed. "Nemira" - 1997-2004)
   * Jurnal de apocrif, (română, Ed. "Dacia" - 1999)
   * Garda inversă (română, Ed. "Univers" - 1997)
   * Altina - grădina scufundată (română, Ed. "Cartier", Chişinău, - 1998)
   * Alte jurnale (Ed. "Dacia" - 1998)
   * Jurnalul unui jurnal (Ed. "Dacia" - 1998)
   * Scrisuri (1972-1998, (Ed. "Nemira" - 1999)
   * Basarabia (Ed. "Jurnalul Literar" - 2002)
   * Săptămâna roşie 28 iunie - 3 iulie sau Basarabia şi Evreii (2003 - Ed. "Museum", Chişinău şi "Criterion Publishing House", Bucureşti; 2004 - Ed. "Vremea", Bucureşti).[b]

Minune... (text de Paul Goma)

Românii din stânga Prutului: Bucovinenii, Herţenii, Basarabenii, chiar dacă stau tot timpul cu ochii spre Apus ( de astă data nu doar “dincolo de Prut”, ci… “dincolo de Ocean”), chiar de au primit ceva ajutoare materiale (burse, călătorii, subvenţii individuale), să nu se aştepte la vreun “miracol american”. La ei nu va veni (tot pupătura Bush-Putin fiind “piedica istorică”) – chiar dacă, acum, ne-ar prinde tare bine (am subliniat pluralul implicativ: niciodată nu m-am ferit să-mi asum identitatea, cu toate că in Republica Populară - apoi Socialistă – România, a declara că eşti “român-basarabean” comiteai aproape aceeaşi crimă ca, în RSS Moldovenească: “român-basarabean”).
Sper însa că ai mei dintre Prut si Nistru, vor fi de acord că:
Românii basarabeni se vor salva fără ajutor din afară; fără “ajutor american”; vor ieşi din groapă, din râpă, din Valea Plângerii, se vor ridica în două picioare pe mal – şi vor sta drept, vor privi drept (şi, în sfarşit, de sus), vor gândi drept.
Miracolul basarabean: tineretul.
Fetele şi baieţii care abia se nascuseră în Momentul 1988 – când Basarabia intrase în rândul comunitaţilor revoltate împotriva Terorismului Sovietic printr-un text: cel despre limba română; ei, baieţii şi fetele care nu cunoscuseră spaima de KGB (şi de NKVD); nu fuseseră înfometaţi până la a se mânca între ei, nici arestaţi, deportaţi, chinuiţi prin frig, foame, ciomag pentru vina de a fi , nu “moldoveni”, - ci români basarabeni; pentru crima de a fi vorbit, nu ”limba moldovenească” (cea care nu există, dar ruşii i-au bătut în cap pe vorbitori, în cap, în cap – până ce românul a zis ca rusul), ci limba româna.

“Cusururi biografice” devenite calităţi:
Tinerii de azi nu se tem (ca părinţii lor, cu experienţă); să spună adevărul, să ceară dreptate, democraţie, libertate – prin cuvânt.
Rolurile - şi locurile - s-au schimbat. Azi nu adulţii işi apară progenitura, o sfătuieşte, o încurajează, o iniţiază în “tainele vieţii”; ci copiii, ascultând de instinctul care nu înşeală, pornesc primii, iar bătrânii (timoraţii, educaţii în cultul terorii, al victimei consimţinde), parte din ruşine, parte din mândrie – că ei, becisnicii, ei, robii au zămislit asemenea minuni de fete şi de flăcăi – vin în coada coloanei – dar vin…
Prin vârstă, sânt un bătrân (67 de ani aritmetic, basarabenetic: 134, căci multe am trăit noi…); prin “necuminţenie” si judecând după viaţa pe care o duc şi azi: un biet copil.
Avînd această dublă-vedere, biet-copilul işi ia de la sine puterea de a sugera (nu sfătui, fiecare poate greşi singur-singurel şi încă foarte bine). Aşadar:
- Tinereţea nu e o calitate câştigată, de fiecare ins ci un dar; un talant. Ca în parabola cunoscută unii işi valorifică talantul, alţii şi-l îngroapă - şi îl uită…;
- Tinereţea: perioada în care puiul de om este curat, neprefăcut, nemincinos, generos, sensibil la idei înalte şi la “abstracţiuni” ca: patrie-patriotism, ca limba română (care nu e ca o cămaşa, schimbă-bilă – ci ca pielea omului), onoare, demnitate, toleranţă. Greu, foarte greu este ca tânărul, maturizându-se, să gândească şi să trateze “abstracţiunile” cu aceeaşi inocenţă-curată, să le dea aceeaşi accepţie, acelaşi sens.
Nu e mare lucru – e totul.
De la tineri este aşteptat “miracolul basarabean” – nu de la americani, nu de la sfântul Sisoe, nu din părul mălăieţ.
Deşi am vârsta pe care am declarat-o, mă visez tânăr-în-Basarabia. La ceva tot aş fi bun: aş confecţiona lozinci – aş incepe cu:
NU VREM SĂ FIM REFUGIAŢI ÎN PROPRIA ŢARĂ!


Paul Goma, Paris , 14 decembrie 2002

A fi basarabean...

Cu explicabila satisfactie mi-am adus aminte:
- în 1988, când la Chisinau V. Mândâcanu publica articolul “Ecologia spiritului”, iar la meetingurile cenaclurilor “A.Mateevici” intelectualii cereau demisia înaltilor demnitari de stat si de partid, în cenaclurile de la Bucuresti conduse de N.Manolescu, Crohmalniceanu, M. Martin, I.B. Lefter, se dezbatea de zor chestiunea sexului rezistentului prin cultura;
- când în 1989 la Chisinau modestii intelectuali basarabeni se luptau cu sovietizatorii pentru limba româna, cu grafie latina, impunînd Sovietului Suprem al RSSM o lege - rafinatii scriitori de la Bucuresti, printre ei N.Manolescu, îi ironizau pe bietii basarabeti “ramasi la Bolintineanu”, pierzînd timpul cu, ce tristete, domnilor: “limba româna”, în loc sa treaca urgent la Roland Barthes!;

29 octombrie 2005
Paul Goma

D O L I U P E N T R U B A S A R A B I A

[...]
11 Martie 2006: zi de pre-doliu national - adevaratul Doliu va fi în 27 martie, când se vor împlini 88 ani de la Unirea Basarabiei cu România, în 1918. In acesti 88 ani s-au adunat trei cedari, trei vânzari:
Prima: la 28 iunie 1940;
A doua: imediat dupa “revolutie” când, basarabenilor veniti fuga-fuga, sa ceara Unire cu Patria Muma li s-a raspuns ca Muma Patrie nu are nevoie de înca trei milioane de minoritari - altfel românofoni…;
A treia: cea din 10 martie 2006.
Ne-ati vândut, fratilor, ne-ati “tratat” ca în Miorita. Nu mai ramâne decât sa ne crapati capul cu un pietroi în timp ce dormim. Ziua de 27 martie va fi o aniversare fara sarbatoare.Va fi un Prohod.

Paris, 11 martie 2006
Paul Goma

Paul Goma se reîntoarce în ţinuturile natale, după 36 de ani de la plecarea în exil, ocolind Bucureştiul şi alegând Basarabia

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Paul Goma (84 de ani) s-a stins din viață din cauza infectării cu coronavirus în noaptea din 24 spre 25 martie din cauza infecției cu coronavirus. Scriitorul era internat într-un spital parizian.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Articole despre Paul Goma

Paul Goma sau Elogiu neuitării,
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Paul Goma – intre Belleville si Bucuresti
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Paul Goma la Radio Europa Liberă în dialog cu Noël Bernard, 1978

Istoria basarabeanului de la Orhei ajuns "un Soljenițîn român".










Link Radio Europa Liberă:
Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4

Paul Goma: Despre 27 martie 1918
Autofilmare pe 24 martie 2011

Paul Goma:
Iar despre Manolescu 01
Autofilmare pe 22 martie 2011




Iar despre Manolescu 02
Autofilmare pe 24 martie 2011