Ghid legislativ pentru antreprenori

Ghid legislativ pentru antreprenori

1. Legea R.M. Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992

Legea R.M. Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992

[fragmente]

Articolul 1. Antreprenoriatul
1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a productiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăteni şi de asociatiile acestora în mod independent, din proprie initiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

Articolul 2. Antreprenorii
1. Antreprenor poate fi:
- orice cetătean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi,în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative;
- orice cetătean străin sau apatrid, în conformitate cu legislatia în vigoare;
- un grup de cetăteni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv.
- orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislatia.

Articolul 3. Întreprinderea
1. Forma organizatorico-juridică a activitătii de antreprenoriat este întreprinderea.
2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiintată de antreprenor în modul stabilit de legislatie.
3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta Lege.
Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligatii, cu exceptia răspunderii patrimoniale pentru obligatiile lor.
4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
[Pct.4 introdus prin Legea nr.1167-XIII din 30.04.97]

Articolul 6. Drepturile întreprinderii
Întreprinderea, în conformitate cu legislatia în vigoare, are dreptul:
să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;
să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv asupra proprietătii intelectuale) în scopul practicării activitătii de antreprenoriat;
să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenti economici;
să utilizeze, în cadrul activitătii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale;
să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de productie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii productiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;
să stabilească, preturile şi tarifele la productia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);
să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operatiuni de decontare, creditare, încasare etc.;
să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte conditii şi să concedieze lucrătorii încadrati;
să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale persoanelor angajate;
să fie agent al relatiilor economice externe.
să efectueze operatiuni valutare;
să dispună liber de beneficiul (venitul) obtinut de pe urma activitătii de antreprenoriat, care rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăti obligatorii;
să beneficieze de orice venit personal;
să se folosească de serviciile sistemului asistentei sociale de stat al asigurării medicale şi sociale;
să atace în instanta judecătorească competentă actiunile autoritătilor ale administratiei publice şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.
[Art.6 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97, Legea nr.1167-XIII din 30.04.97, Legea nr.672-XIII din 28.11.95]

Articolul 7. Obligatiile întreprinderii
Întreprinderea în conformitate cu legislatia în vigoare, este obligată:
să respecte regulile de comportament pe piată în conditiile concurentei libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate);
să obtină licente pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licentă;
să încheie contracte (acorduri)de muncă cu cetătenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajati pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;
să păstreze mijloacele băneşti în institutii financiare şi să se achite cu bugetul public national, angajatii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligatii de plată prin sistemul financiar-bancar, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Nationale a Moldovei;
să remunereze lucrătorii angajati la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică;
să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor conditii normale de muncă, respectarea tehnicii securitătii, normelor de productie şi sanitare, ale securitătii antiincendiare, precum şi protectia mediului înconjurător;
să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajati;
să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activitătii sale, iar în caz de încetare a activitătii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi documentele privind personalul scriptic.
[Art.7 modificat prin Legea nr.333-XV din 24.07.03, în vigoare 19.09.03, Legea nr.690-XV din 29.11.2001, Legea nr.183-XIV din 28.10.98, nr.1167-XIII din 30.04.97]

Articolul 8. Statul şi întreprinderea
1. Statul creează tuturor întreprinderilor conditii juridice şi economice egale de gospodărire, garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurentei libere, conştiincioase între aceştia, le asigură posibilităti egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative neadmitînd monopolizarea pietelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de antreprenoriat în baza legislatiei în vigoare.
[...]
Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispozitii date de autoritătile administratiei publice şi de alte organe sau de persoane cu functii de răspundere ale acestor organe, care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu functii de răspundere, a obligatiilor lor fată de întreprindere, prevăzute de legislatia în vigoare, urmează a fi reparate din buget, din ale cărui mijloace organele mentionate se întretin, sau din mijloacele proprii, dacă acestea nu sînt finantate de la bugetul public national. Repararea prejudiciului nu poate fi conditionată de acordul conducătorului organizatiei debitoare sau de structura devizului de cheltuieli al acestei organizatii.