Romania europeana!!!

interviu cu Daniel Dăianu:
„Pentru România, aderarea la UE este un pariu de modernizare”

- Dle Dăianu, la 1 ianuarie 2007, România va fi primită în clubul statelor europene. Ce va fi România în această Uniune? E o întrebare sugerată şi de titlul cărţii pe care aţi lansat-o la Chişinău.

- Această carte nu este rodul unui proiect, însă are un gând formulat fie implicit, fie explicit în materialele apărute în „Jurnalul Naţional” şi în „Ziarul Financiar”, unde m-am referit cu predilecţie la situaţia economică românească, şi anume la întrebarea Ce vom fi în Uniune? Căci, sunt câţiva ani de când mă căznesc să conving cât mai mulţi concetăţeni că chestiunea nu mai este Dacă vom fi în Uniune?, ci Ce vom fi în Uniune?Astăzi această temă de meditaţie nu ne acordă răgaz - trebuie să găsim răspunsuri din mers sau chiar alergând, uneori în curse contracronometru, foarte scurte.

- Dumneavoastră aţi găsit aceste răspunsuri?

- Cartea prezintă societatea mozaicată în care intrăm - cu economie mozaicată, cu lumini, umbre, culori (foarte pământii uneori), cu excelenţa elitelor noastre intelectuale, acolo unde există, care validează pretenţiile noastre europene, dar şi cu slăbiciuni, vicii, uneori congenitale, care ne plasează în lumea subdezvoltată. Asta este Europa, aşa cum se clădeşte după 1989 - o Europă care, şi din raţiuni ce sunt implantate într-o moralitate a construcţiei păcii şi civilizaţiei pe continent, trebuie să facă astfel, încât acest club să se extindă, să includă şi societăţi din Europa Centrală şi de Răsărit. Şi asta face ca UE să devină un club surprinzător de variat în privinţa circumstanţelor sociale şi economice, mai puţin politice, pentru că impune democraţia liberală ca principiu regulator fundamental al funcţionării politicului în societăţile europene.

- În ce măsură este favorabilă aderarea României la UE în condiţiile în care, în prezent, acest club european este măcinat de contradicţii interne?
- Într-adevăr, România intră în Uniune sub auspicii mai puţin favorabile. Mă refer la o situaţie deloc conjuncturală şi am în vedere dinamica demografică, înainte de toate, care devine obsedantă pentru liderii politici: valurile masive de migraţie dinspre estul spre vestul continentului; criza statului asistenţial, a statului providenţial. Deşi este în criză, însă, acest stat nu poate fi distrus, căci asta ar însemna dispariţia civilizaţiei europene, aşa cum ea s-a plămădit în secolul trecut. El trebuie reinventat, nevoile oamenilor să se pună în echilibru cu putinţele societăţii. Este din ce în ce mai evident că, pe fundalul îmbătrânirii societăţilor, sectorul public nu mai poate furniza aceeaşi cantitate de bunuri publice şi aceeaşi asistenţă socială. Ceva trebuie refăcut şi trebuie umblat inclusiv la contractul social, fără a modifica însă esenţa lui. E vorba, în definitiv, de competitivitate. Europa gâfâie din ce în ce mai mult în condiţiile în care globalizarea potenţează, prin noile tehnologii informaţionale, forţa economică a unor ţări, a unor regiuni mari care erau considerate ca făcând parte în mod iremediabil din lumea subdezvoltată. Am în vedere Asia, ascensiunea economică a Chinei, a Indiei ş.a. Asta îi sperie şi pe europeni, şi pe americani şi trebuie să ne preocupe şi pe noi.

- Cât de curând România va atinge ritmurile de dezvoltare economică pe care şi le doreşte?

- Înainte de toate, trebuie să facem ca ceea ce numim convergenţă reală, nu numai nominală, să se întâmple într-un orizont de timp care să nu răpească speranţele oamenilor. Această convergenţă nu este un dat celest, nu este nici un determinism mecanic. E adevărat că Uniunea se bizuieşte pe reguli, pe acte normative, pe instituţii suprastatale comune care funcţionează în baza consensului şi a unei suveranităţi împărtăşite, dar, în acelaşi timp, rămân foarte multe prerogative la nivel naţional, astfel încât politicile publice naţionale nu se exclud prin intrarea în Uniunea Europeană. De fapt, politicile publice naţionale diferite explică performanţele diferite ale componentelor Uniunii. Statul-naţiune, după mine, nu dispare, în pofida transferului de prerogative. Proiectul european va fiinţa încă ani buni prin componente naţionale. De aici rezultă unele dileme, unele întrebări la care nu există răspunsuri în momentul de faţă privind viitorul UE.

- Mulţi dintre basarabeni s-au bucurat, dar s-au şi întristat atunci când, la sfârşit de septembrie, a fost făcut public raportul de ţară, ei fiind conştienţi că România, spre deosebire de Basarabia, va cunoaşte un alt grad de dezvoltare economică în UE. Vom mai putea ajunge România din urmă?

- Această ambivalenţă e legată nu numai de faptul că decalajele se vor accentua, ci şi de faptul că, într-un fel, va avea loc o accentuare a unui divorţ impus. Şi asta oamenii simpli o simt mult mai bine decât politicienii… Oamenii simpli au un simţ extraordinar al istoriei; din nefericire, tot ei plătesc cel mai mult din cauza insuficienţei intelectuale, a impotenţei politice şi a lipsei de clarviziune a clasei politice. Dacă, pentru România, aderarea este un mare pariu de modernizare, pe Basarabia o lasă într-o stare mai nedefinită.

- Nu ne mai daţi nicio şansă?

- Un popor nu moare, un popor supravieţuieşte şi pe noi ne doare mult asta. Iar oamenii au nevoie de speranţe, dar şi de certitudini, mai ales că nu poţi înota la nesfârşit în mâl, oboseşti. De aceea, eu cred că responsabilitatea noastră istorică este de a face ca această nouă treaptă, a divorţului, să dispară după un scurt timp, chiar dacă formal ea va exista, fiindcă nu poţi să schimbi statutul României, ţară-membră a UE, şi statutul R. Moldova, care este cel care este. Dar pentru viaţa de zi cu zi, această treaptă poate să dispară dacă traiul oamenilor va fi mai bun. Şi asta depinde de modul în care se va structura relaţia concretă dintre Bucureşti şi Chişinău - de la relaţii economice, care presupun nu numai relaţii comerciale, la cele culturale. De fapt, nu-mi place această terminologie de relaţii: când ai o istorie, o cultură comună, nu e corect să vorbeşti despre relaţii.

- Ce trebuie să facem ca să nu ieşim din circuitul european, ca el să nu treacă pe lângă noi, izolându-ne undeva, „la margine de lume şi de ţară…”

- Am văzut că ceea ce vă frământă pe voi, ne frământă şi pe noi. Agenda nu este foarte diferită, deşi ţările noastre se află la niveluri diferite de dezvoltare. Doresc din toată inima ca dvs. să aveţi capacitatea intelectuală de a nu lăsa să dispară speranţa, ea să fie întreţinută şi mai mult, să puteţi să faceţi în aşa fel încât discrepanţele dintre România şi R. Moldova să nu crească în mod excesiv. În discuţiile avute aici am simţit foarte multă frustrare, împletită cu dezolare. Este un sentiment al multor tineri că aici nu se poate face nimic şi că trebuie să plece. Interesant e că şi la noi, dacă iei statisticile, o să observi că mulţi tineri vor să plece, gândesc că în România nu se pot realiza, în condiţiile în care România a crescut mult, economic şi politic. Eu înţeleg că oamenii nu mai au răbdare şi vor să realizeze mult şi rapid, dar trebuie găsită o cale, dacă ne gândim la ceilalţi. Dacă nu ne gândim la ceilalţi, se poate recurge la soluţii individuale. Dar o societate care îşi rezolvă problemele numai prin soluţii individuale îşi diminuează în mod drastic şansa de a fi una bună pentru cei mai mulţi dintre cetăţeni

sursa http://europa.timpul.md/Article.asp?idIssue=163&idRubric=2034&idArticle=5274

Romania se confrunta in ultima vreme cu o problema sociala care ia proportii. valurile de controverse starnite de rromii romani stabiliti in tarile UE stirbesc imaginea tarii in fata Europei. problema este din ce in ce mai dezbatuta in presa europeana:

Situaţia romilor în presa europeană


Joi 08 noiembrie 2007, 09:59

Romii au devenit o problemă europeană după crima din Italia în care principalul acuzat este românul Romulus Mailat. Ziare şi publicaţii din mai multe ţări dezbat pe larg situaţia acestei etnii şi reacţia opiniei publice la incidentul de la Roma care a pus pe jar un întreg continent.

Problema romilor a divizat Europa. Sunt ţări care se confruntă cu această problemă şi iau măsuri radicale, altele care au decis să rezolve problema prin mijloace mai diplomatice şi state care se tem de ei.

Cotidianul francez Liberation publică în ediţia de azi o adevărată dezbatere despre situaţia romilor, intitulată "Problema romilor, o nouă frontieră a Europei?", în care se vorbeşte despre divizarea continentului pe criterii etnice.

Tot din Franţa, site-ul Journal Europa descrie pe larg situaţia unei familii de romi din România care locuieşte la Strabourg, în două rulote şi care se teme de expulzare, asemenea tuturor romilor români din Franţa.

Mai multe ziare londoneze scriu că aceleaşi măsuri luate de Italia ar fi benefice şi în Regat, unde problema romilor din România a făcut valuri, mai ales înainte de integrarea europeană a ţării noastre.

În Spania, însă, s-au găsit şi alte soluţii. Romanian Global News scrie despre una dintre ele. Poliţiştii locali din regiunea Castelon, unde trăiesc peste 60.000 de români, vor participa la cursul de "Introducere în limba română şi cultura ţărilor din est".

Una dintre ţările integrate în 2004, Cehia se teme acum de un exod al romilor români alungaţi din Occident. Un oficial de la Praga citat de Czech News Agency trage un semnal de alarmă referitor la situaţia dintr-un sat în care, din cei 2.100 de locuitori, 1.100 sunt romi.
Sursa: Realitatea TV

sursa: www.catavencu.ro

legat de acelasi subiect, dar intr-o maniera tipica Academiei Catavencu:

http://www.catavencu.ro/la_zi/din_editia_print/din_pristolul_de_la_roma_vor_da_calului_ovaz.html

Da, intr-adevar se intampla ceea ce se intampla, dar parca nu se mai comiteau crime pana acum!?
Vedeti ce mai mediatizeaza presa "faptele"?!
Offf, jurnalistii iestia!

uite cine vorbeste! "[...] jurnalistii iestia"....

oricum situatia cu romanii in Roma e cam exagerata, mi se pare , de parca nu exista incidente cu alte etnii in Italia...

nu sunt rasist, dar "unii" tigani, chiar intrec orice masura

basaru a scris:nu sunt rasist, dar "unii" tigani, chiar intrec orice masura

pe scurt... eu SUNT rasist; desi exista exceptii ti se ia sa observi cum majoritatea lor nu au nici pic de educatie.

PS: ar fi chiar invers, doar "unii" tigani nu intrec orice masura.