in discutie cu ...

3 întrebări pentru Oazu Nantoi,
director de programe la Institutul de Politici Publice

1. Vinerea trecută, Comitetul Dumei de stat a Rusiei pentru politică economică, antreprenoriat şi turism a recomandat adoptarea, în prima lectură, a proiectului de lege prin care preşedintele Rusiei obţine dreptul de a aplica sancţiuni economice împotriva altor state. Asta înseamnă că Rusia îşi asumă dreptul de a declanşa războaie economice?

- Păi, nu e vorba e faptul că, pur şi simplu, îşi asumă dreptul. Duma de stat face un gest plăcut stăpânului, dar şi publicului, deoarece aceste războaie economice ale Federaţiei Ruse sunt practicate mai de mult în scopuri politice. Nimeni nu-şi face iluzii vizavi de motivaţia reală a renumitului Onişcenko sau preţurile la gaze, care au fost anunţate pentru Georgia. Deci, este un element din spectacolul politic, nimic mai mult, tot aşa cum Duma rusească adoptă, unanim, nişte rezoluţii vizavi de aşa-zise referendumuri.

2. Se presupune că primele victime vor fi Ţările Baltice. Nu vi se pare, totuşi, că Georgia şi R. Moldova au fost primele care au suferit în urma unor astfel de sancţiuni?

- Nu cred că Ţările Baltice vor fi victimele, căci Ţările Baltice sunt state-membre NATO şi UE, iar noi am rămas în suspans: cu declaraţii proeuropene, cu un picior în CSI, cu retorica antiromânească şi cu debusolarea moldovenească.

3. Dreptul de a impune sancţiuni economice îl va avea în exclusivitate preşedintele Putin. Ce se urmăreşte prin această autocraţie?

- Ea nu face decât să consfinţească realitatea care există în Federaţia Rusă şi care, apropo, nu prea diferă de cea din R. Moldova.

Valentina Basiul, TIMPUL
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Trei întrebări pentru

Zoia Jalbă, deputat neafiliat

1. Doamna Jalbă, recent, împreună cu un grup de parlamentari, aţi semnat Moţiunea „Unii membri ai guvernului ocupă ilegal posturile şi sfidează legea”, prin care îi cereţi guvernului demiterea miniştrilor care nu cunosc limba de stat. De ce nu aţi sesizat direct Curtea Constituţională în această chestiune?

- Din cauza neîncrederii pe care o avem faţă de Curtea Constituţională. În ultimul timp neîncrederea în această instituţie, dar şi în celelalte instituţii ale statului, a început să fie mult mai profundă. Sunt nişte lucruri care nu cred că se mai întâmplă în vreo altă ţară din lume.

2. Care credeţi că va fi reacţia guvernului la moţiunea celor 15 deputaţi?

- Consider că nu va fi un răspuns prompt la această moţiune, dat fiind faptul că în R. Moldova, care se pretinde a fi o ţară parlamentară, ne-am convins de atâtea ori că nimeni nu ţine cont de aşa ceva. Ori de câte ori deputaţii fac interpelări, sesizări adresate instituţiilor de stat, guvernului, preşedinţiei, în majoritatea cazurilor nu se răspunde sau se răspunde evaziv, de dragul de a răspunde. Acţiunea noastră ulterioară va veni în rezultatul răspunsului, oricare ar fie el. Aşteptăm reacţia guvernului care, în termenul prevăzut de lege, trebuie să ia o hotărâre.

3. Cum explicaţi faptul că foştii dvs. colegi din Fracţiunea PPCD, cu excepţia lui Gheorghe Susarenco, nu au semnat moţiunea în cauză?

- Ce întrebare mai poate fi? Nu au semnat, pentru că nu le-a permis şefu’. Atâta timp cât taci şi faci ceea ce ţi se spune, eşti bun. Atunci când îţi exprimi opinia proprie - eşti înlăturat, iar ulterior eşti etichetat drept „agent KGB” sau altcumva.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

... cu Serafim Urecheanu:

- Dle Urecheanu, sunt aproape doi ani de când aţi venit în parlament. Regretaţi că aţi abandonat funcţia de primar?

- Dacă m-aş fi gândit la mine, nu la responsabilităţile pe care le am faţă de cei aproape 450 de mii de alegători care m-au susţinut în 2005, poate că aş fi ales calea regretului. Dar atunci când îţi asumi un angajament faţă de oameni, n-ai dreptul să te gândeşti unde ţi-ar fi mai bine - la primărie sau în parlament. Ce fel de politicieni am fi dacă ne-am trăda electoratul?

- Prin ce s-a manifestat responsabilitatea şi prin ce anume consideraţi că n-aţi trădat electoratul?

- Noi le-am promis alegătorilor multe lucruri în campania electorală. Dar toate erau gândite şi aranjate pentru situaţia în care veneam la guvernare. Însă acea formulă realmente posibilă - o coaliţie de guvernământ constituită din cele 34 de voturi acumulate de fostul Bloc „Moldova Democrată” şi 11 ale lui Iurie Roşca…

- Admiteţi, astăzi, că ar fi fost posibilă o coaliţie cu Iurie Roca?

- Sigur că da şi, dacă s-ar fi acceptat această formulă - cea mai eficientă la acea perioadă -, am fi avut un guvern de coaliţie. Şi nu e vorba de împărţirea fotoliilor, ci, înainte de toate, de un control reciproc între forţele democratice, cu 45 de voturi, şi cele comuniste. Poate că preşedinte ar fi fost acelaşi Voronin, dar ar fi existat un control ce ar fi exclus abuzurile pe care le comit acum comuniştii, ducând ţara de râpă. Se ştie doar că, astăzi, RM există din banii ce vin de la oamenii noştri care muncesc peste hotare. În 2005, remitenţele au constituit 1 mlrd. 260 mln. de dolari - un buget şi jumătate al ţării. Produsul Intern Brut, cu a cărui majorare se laudă guvernarea, este calculat nu din creşterea economică, ci din consum. Care, la rându-i, este generat de banii trimişi de gastarbeiteri. Din păcate, lucrurile degradează nu numai în plan economic, ci şi în plan social şi politic.

- Totuşi, îmi pare că aud pentru prima dată despre o posibilă coaliţie cu PPCD. Au existat şi discuţii?

- Nu, pentru că deja în campania electorală, apoi după ce alegerile au fost recunoscute ca fiind valabile de către instituţiile internaţionale, ne-am dat seama că acest lucru este imposibil. Mai ales că, imediat, s-a purces la coruperea politică a noilor deputaţi, inclusiv a unor membri ai Blocului „Moldova Democrată”. Pentru că l-a votat pe Voronin, Diacov a fost răsplătit prin formarea fracţiunii PD, chiar dacă pentru aceasta s-a încălcat articolul 4 al Regulamentului parlamentului. Oleg Serebrian a votat pentru că i s-a promis postul de ambasador în SUA. Eu din start i-am spus: „Oleg, nu procura bilet la Washington, deoarece eu pe Voronin îl ştiu şi tu nu vei fi ambasador”.

- Credeţi că doar aceste motive i-au determinat pe foştii dvs. parteneri să abandoneze Blocul?

- Ar mai fi dosariada, căci trăim într-o ţară în care cu oamenii se discută în funcţie de dosarele pe care le au… Probabil că şi unii dintre foştii coechipieri aveau câte un asemenea „păcat”, aşa cum le-a avut şi Roşca, doar că i-au fost conservate, atunci când şi-a trădat electoratul şi a pactizat cu comuniştii. Fracţiunea Alianţa „Moldova Noastră” - deşi am şi eu dosar - a fost însă singura care a rămas în opoziţie, n-a participat la negocieri şi nu l-a votat pe Voronin.

- Doar nu veţi spune acum că, în aceşti doi ani, deputaţii AMN n-au votat niciodată împreună cu comuniştii…

- Depinde ce au votat, căci sunt iniţiative legislative ce ţin de interesul naţional. Astfel, cursul proeuropean de dezvoltare a RM sau căile de soluţionare a diferendului transnistrean au fost votate de toţi deputaţii. Dar au fost şi situaţii când toate componentele fostului BMD au părăsit, solidar, sala, iar legile au fost adoptate doar de comunişti şi pepecedişti. Astfel, am avut o poziţie comună vizavi de componenţa Consiliului Coordonator al Audiovizualului sau vizavi de noul Cod al Audiovizualului - dar în ambele cazuri a contat târgul dintre PPCD şi PRCM.

- Este posibilă o nouă unificare a forţelor democrate?

- Cred că, în viitor, acest lucru va fi inevitabil. Inclusiv pentru faptul că au şi început să apară partiduţe a căror influenţă se reduce la perimetrul dintre Telecentru şi râul Bâc, dar care figurează ca actori politici… Iar PCRM - care, de fapt, e o castă ce funcţionează pe principi dictatoriale, având cu totul alte interese decât construcţia de partid - va favoriza apariţia acestor pseudopartiduţe. Căci, rămânând sub pragul electoral, respectivele partiduţe îşi vor ceda voturile în favoarea a doi-trei câştigători. Tocmai de aceea, apariţia unui partid puternic de centru, centru-dreapta, pronaţional, care să-şi asume integral venirea la guvernare, este inevitabilă.

- Nu vă temeţi că, în momentul când o să apară un asemenea partid, n-o să mai aibă cine să-l voteze?

- Deocamdată… cred că mai e mult până la constituirea lui. Să nu uităm că suntem moldoveni, că aparţinem, cumva, zonei balcanice, iar aici, cataclismele sunt nu numai naturale, dar şi politice. Tocmai de aceea, Consiliul naţional al AMN a hotărât că, atât la alegerile locale de anul viitor, cât şi la cele parlamentare din 2009, vom participa de sine stătător. Ne-am fript bine în 2005… Nu excludem, însă, un posibil bloc postelectoral al forţelor democratice. De fapt, fără un asemenea bloc venirea democraţilor la guvernare în RM nu e posibilă.

- AMN are deja un candidat pentru funcţia de primar în localele din 2007?

- AMN are şapte sute de candidaţi în teritoriu - oameni cu care se lucrează, care vor fi pregătiţi către alegeri. Pentru Chişinău, de asemenea, avem foarte mulţi candidaţi - oameni destoinici, care ar putea să-şi asume această responsabilitate. Deocamdată, cântărim.

- Dvs. faceţi parte din această potenţială listă?

- Toate sunt posibile. Nu depinde de Urecheanu dacă va participa sau nu la aceste alegeri. Aş zice că mai mult depinde de alegători, de oamenii din Chişinău.

- Dar nu veţi şti atitudinea alegătorilor până când n-o să candidaţi!

- Acum noi testăm situaţia, examinăm, vedem ce este mai important pentru promovarea imaginii partidului şi, în general, pentru viitorul formaţiunii noastre.

- În alegerile locale trecute, mai multă lume a spus că Mircea Rusu n-a fost cea mai indicată candidatură a AMN. De ce l-aţi desemnat?

- Eu intuiam acest rezultat, putea fi şi mai rău. Mircea Rusu a avut o imagine proastă la Chişinău - el a candidat şi în 1999, fiind contracandidatul meu şi acumulând ceva mai mult de un procent. Dar pe Rusu nu l-a desemnat numai Urecheanu - noi suntem o echipă, cea mai numeroasă din RM - şi toate deciziile se iau în comun. S-a insistat foarte mult

- Cine ar fi putut să insiste atât de mult în faţa unui „nu” categoric al lui Urecheanu? Căci se spune că şi în AMN ar exista dictatură…

- O spun cei care nu sunt de acord să lucreze în echipă, care şi-au ales altă cale. Nu vreau să ponegresc pe nimeni, dimpotrivă, le doresc succes, dar ei trebuie să înţeleagă că au făcut jocul comuniştilor, aducând prejudicii şi alegătorilor care au avut încredere în această echipă. Să nu uităm că mesajul care venea din teritorii, la finele lui 2004 - începutul lui 2005, era: „Uniţi-vă, la urma urmei!”.

- Oamenii i-au votat pe cei care s-au unit, iar ei s-au sfădit… Eu admit că Ţăranu sau Pavlicenco aveau o voce distinctă de vocea generală a AMN, dar de ce dvs. nu admiteţi că acesta era un plus - cel puţin, ca imagine - pentru partid?

- Noi avem mesajul nostru, cu care am venit în faţa alegătorilor, iar partidul este o structură benevolă care, însă, se bazează pe disciplină. Şi atunci când cineva calcă în picioare decizia majorităţii, bineînţeles că este sancţionat. Indisciplina în partid aduce pierderi foarte grave. Vedeţi acelaşi caz Colţa…

- E, totuşi, un alt gen de „infracţiune”…

- E altul, dar... Vorba e că nici Pavlicenco, nici Ţăranu n-au dorit să ţină cont de părerea echipei, ignorând nu o dată atât poziţia Biroului Permanent Central, cât şi a Fracţiunii parlamentare AMN. Bineînţeles că, prin această atitudine, ei au generat o reacţie inversă în cadrul echipei şi, cu 81 de voturi „pro” şi 18 „contra” sau abţineri, au fost excluşi din partid. A fost opţiunea majorităţii, nu a lui Urecheanu personal.

- Să nu-mi spuneţi că aţi votat împotrivă!?

- N-am votat împotrivă. Să nu uităm că, de aproape zece ani, AMN este în proces de fuzionare a 13 formaţiuni politice şi bineînţeles că, în această perioadă, în partid au venit şi oameni cu maţele tărcate. Atunci când ne-am lămurit cine şi ce prezintă, ne-am despărţit de ei. În replică, am fost învinuit de dictatură. Dar sunt învinuit şi că aş fi cu ruşii, cu alţii…

- Păi, şi sunteţi cu ruşii?

- Să lăsăm prostiile. Iată, în ultima vreme, s-a tot spus că AMN a semnat un acord cu „Edinaia Rossia”. În realitate, respectivul acord a fost semnat cu Partidul Naţional Liberal din România.

- Totuşi aţi fost, acum câteva săptămâni, la Moscova.

- La Moscova am participat la un for organizat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. În 2005, gazda acestui for a fost Varşovia, anul viitor va fi Norvegia. M-am întâlnit cu Terry Davis, secretarul general al Consiliului Europei, acolo. Am mers împreună cu dl Buşoi de la Partidul Naţional Liberal din România, a fost Corneliu Vadim Tudor, care a organizat şi o lansare de carte în limba rusă…

- De ce, dar, a apărut informaţia cu „Edinaia Rossia” - că, uite, abia a semnat acordul cu PNL-ul lui Meleşcanu, că s-a şi dus la Moscova?

- Oameni buni, am fost şi la Bruxelles, am fost şi în alte părţi şi întotdeauna voi fi acolo unde o să fie interesele RM şi ale alegătorilor mei. Da, în cadrul acestei vizite la Moscova am discutat cu unii colegi din Rusia despre relaţiile moldo-ruse - atât în ceea ce priveşte exportul vinurilor sau preţul la gaze, cât şi referitor la cei vreo 500 de mii de moldoveni care lucrează în Rusia. Să nu dea Domnul să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă cu georgienii!… Mai ales că, după aderarea României la UE, şi cei 100.000 de cetăţeni ai RM care deţin şi cetăţenie română nu vor avea acces liber pe piaţa muncii din Europa.

- Adică, să trimitem aceşti 100 de mii de oameni să lucreze în Rusia?

- Nu, dar nici să tensionăm relaţiile cu vecinii nu e cazul. Nu îndemn să cedăm din suveranitate, să îngenunchem în faţa cuiva, dar un parteneriat civilizat între Moldova şi Rusia cred că este posibil şi chiar necesar.

- Dacă e să ţinem cont de dimensiunile celor două ţări, precum şi de puterea lor economică şi politică, nu ştiu în ce măsură e posibil parteneriatul.

- Aveţi şi nu aveţi dreptate, căci RM este subiect al dreptului internaţional, suntem membri ai organizaţiilor internaţionale…

- Şi singurul lucru cu care putem şantaja Moscova este faptul că nu vom susţine aderarea Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului…

- O vom susţine, în cele din urmă, mai ales că şi preşedintele SUA s-a pronunţat pentru aderarea Rusiei la această structură. Nu e vorba de şantaj, ci de negocieri civilizate. Din păcate, oscilarea asta continuă între Est şi Vest ne-a adus la o situaţie când Moldova e privită cu neîncredere şi la Moscova, şi la Bruxelles. Ne fac un deserviciu şi atacurile antiromâneşti, lansate cu regularitate de şeful statului, şi atitudinea faţă de Georgia sau Ucraina. Dacă suntem un stat, trebuie să promovăm o politică consecventă. Să ne înţeleagă lumea ce vrem şi ce nu vrem.

- În cazul nostru, dacă eşti consecvent cu Georgia, nu eşti consecvent cu Rusia. Şi dacă susţii Georgia, eşti împotriva Rusiei. În acest context, propunerea de a ieşi din CSI făcea parte dintr-o mişcare consecventă sau nu?

- Nu, pentru că se ştia că este sortită eşecului. Cu puţin înainte de punerea acestei iniţiative la vot, autorii ei, alături de alţi colegi din AMN, s-au întâlnit cu un expert din SUA. El ne-a spus verde-n ochi că o eventuală ieşire din CSI ar trebui făcută concomitent cu Ucraina şi Georgia. Altminteri, lovitura pe care o va suporta RM va fi prea mare… În plus, votarea acestei chestiuni chiar înainte de summitul G8 de la Sankt Petersburg era absolut inoportună, inclusiv pentru că, votând împotrivă, comuniştii şi-ar mai fi spălat puţin imaginea în faţa lui Putin. Autorii iniţiativei ştiau acest lucru, dar nu s-au conformat deciziei majorităţii şi am avut de pierdut cu toţii. Deşi, în alte condiţii, şi eu, dar şi organele de conducere ale AMN, n-ar fi fost împotrivă. Căci, la urma urmei, asta e şi strategia partidului.

- E ca la şedinţele noastre redacţionale: cineva ne tot „ameninţă” cu un subiect, iar celălalt tace şi îl face. În cazul vostru, chestiunea CSI era inclusă în strategia, în programul partidului, dar cineva s-a apucat şi a „materializat-o”.

- Dacă s-au apucat, trebuia să vină în fracţiune cu această propunere, să se pună la vot. Dacă n-ar fi fost susţinuţi de colegi, atunci ar fi putut să-şi asume dreptul la iniţiativă legislativă proprie. Dar ei nici nu au încercat măcar…

- Nici cu dvs. nu s-a discutat?

- Cu nimeni, ca şi în cazul iniţiativei cu Articolul 13 din Constituţie. Dna Pavlicenco îmi spune: „Semnaţi”. „Nu pot să semnez până nu discutăm în fracţiune, îi zic. Vom înainta în numele fracţiunii, cu vot majoritar” - eram convins că acest lucru este posibil. „Bine”, mi-a răspuns ea. Eu am plecat în joia ceea, iar când m-am întors… colectarea semnăturilor deja începuse. Şi nu a mai fost dusă la bun sfârşit. Cu toate că, repet, nu era momentul pentru o asemenea iniţiativă. Căci, cine pune, astăzi, la îndoială faptul că limba noastră este română?

- Constituţia noastră. Iar cu noul Consiliu Coordonator al Audiovizualului şi cu declaraţiile periodice ale lui Stepaniuc precum că ziariştii încalcă legislaţia, folosind sintagma „limba română”, ne putem trezi cu posturi TV sau de radio închise doar pentru că acestea nu acceptă sintagma „limba moldovenească”.

- Din păcate, în actuala componenţă a parlamentului, problema limbii nu va fi soluţionată. Mai bine să fortificăm forţele democratice, să lucrăm cu alegătorii şi să facem astfel încât să câştigăm alegerile viitoare. Foarte multe probleme, cu care s-au pierdut ani de zile, pot fi hotărâte într-o zi. Inclusiv Articolul 13.

- „Să câştigăm alegerile” pare o afirmaţie din domeniul fantasticului.

- Nu e chiar aşa. Vorba e că în 2005 alegerile au fost fraudate atât prin falsificările făcute de comunişti, cât şi prin acel „cart blanche” pe care l-au acordat PCRM cancelariile occidentale - probabil, pentru mesajul proeuropean al lui Voronin, căci acolo n-a fost vorba de strategia partidului. Aşa ceva se poate întâmpla doar într-o ţară unde puterea e uzurpată de un singur om - în cazul nostru, preşedintele RM.

- Constituirea, de către PSDM, UCM şi PPR, a Comitetului „1 noiembrie” a fost motivată tocmai prin dorinţa de a combate fenomenul uzurpării puterii de către preşedintele Voronin. De ce n-a aderat şi AMN la acest comitet?

- Orice iniţiativă se negociază, apoi se vine cu o declaraţie comună. Discuţiile care s-au purtat cu mine au fost de genul: „Ce faci, mergi? Ei, dacă nu mergi…”. Eu, însă, trebuia să anunţ fracţiunea…

- Nu pot să cred că nu luaţi nicio decizie de unul singur.

- Niciuna. De aceea, cred, mă şi bucur de susţinerea colegilor.

- Cum aţi reacţionat la aflarea veştii despre eliberarea lui Eduard Muşuc?

- E o veste bună, dar Muşuc nici nu trebuia să fie arestat. Este un dosar cu evidentă conotaţie politică şi nu e normal că acest tânăr, care n-a reuşit încă să se maturizeze, este purtat de către regimul totalitar comunist prin închisori. De ce nu putea fi cercetat în stare de libertate? Se vede că, în definitiv, nu e vorba doar de justiţie… Căci, de ce o mulţime de lideri politici de la noi sunt hărţuiţi cu dosare? Muşuc, Formuzal, Urecheanu, Klimenko - oare chiar toţi sunt criminali? Şi oare chiar toţi membrii Partidului Comuniştilor sunt ideali? N-aş crede. Iar dacă e vorba de combaterea corupţiei, cred că trebuie s-o începem de la cap, acolo unde sunt crime adevărate, nu dosare politice.

- Aţi pomenit de Formuzal. De ce AMN nu s-a implicat în alegerile din UTA Gagauz-Yeri?

- Cum nu ne-am implicat? Am declarat că vom monitoriza desfăşurarea campaniei. În rest, AMN n-a considerat oportună participarea în aceste alegeri şi nici susţinerea unui sau altui candidat concret. Aşa s-a creat situaţia.

- Pentru 26 noiembrie, AMN a anunţat organizarea unui miting.

- În această zi vom avea întâlnire cu alegătorii, iar la 10 decembrie, de Ziua drepturilor omului, probabil că vom desfăşura un miting.

- De ce partidele încep să facă mitinguri abia atunci când cade frigul?

- Păi, aşa e într-o ţară agrară: facem politică după ce terminăm treburile câmpului

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

cu Vasile Ursu (primarul interimar al Chisinaului)

- Dle Ursu, cum vă simţiţi în biroul dlui Urecheanu?

- Nu am timp să mă gândesc cum mă simt. Sunt copleşit, în permanenţă, de problemele oraşului şi nu prea atrag atenţia la condiţiile de birou.

- Nu de condiţii cotidiene vă întrebam, ci de atmosferă, de starea psihologică. Aceste suveniruri, bunăoară, sunt o amintire de la fostul primar general?

- Nu, aproape toate sunt noi. Ce-i drept, a lăsat şi dumnealui câte ceva…

- Ce altă moştenire v-a lăsat dl Urecheanu?

- Toate problemele oraşului cu care se confrunta în calitate de primar şi pe care noi încercăm să le soluţionăm. Nu vreau să zic că Urecheanu n-a făcut nimic, dar noi o facem prin alte metode - cu ajutorul proiectelor sociale pe care le-am lansat şi programului anual de dezvoltare a oraşului. Aş zice că, astăzi, se lucrează mai concentrat asupra problemelor…

- Numiţi-mi câteva.

- Reconstrucţia străzilor Pan Halippa şi Ismail, construcţia Gării de Nord, reamenajarea râului Bâc, despre necesitatea căreia se vorbea mult. Acum, în sfârşit, avem un proiect concret…

- …care, din câte ştiu, este dur criticat de unii specialişti din arhitectură.

- Nu am întâlnit pe nimeni care să spună că acest pârâu murdar din centrul oraşului trebuie să rămână aşa cum este. Reamenajarea râului Bâc este absolut necesară. Astfel, conform proiectului, între străzile Puşkin şi Petru Rareş, de unde vom începe lucrările, Bâcul va avea o lăţime de 15 metri. Fundul va fi betonat, iar sub beton va exista canalizare fluvială pentru ca, atunci când va fi nevoie, să poată fi curăţat.

- E vorba doar de râu sau şi de zona adiacentă?

- Zona adiacentă va fi şi ea reamenajată. Pentru reconstrucţia reţelelor inginereşti, bunăoară, se cere demolarea parţială a fostei Uzine de beton armat.

- Oponenţii proiectului afirmă, însă, că vor fi demolate şi monumente istorice, la fel cum se va întâmpla în cazul reconstrucţiei bulevardului Cantemir...

- Nu prea avem aşa ceva în respectiva zonă. Dacă vor fi monumente istorice, ele vor fi reconstruite şi reamenajate. Apropo de aceasta, chiar astăzi am participat la o discuţie legată de elaborarea planului urbanistic general. În anul viitor, va fi anunţată o licitaţie de proiectare a zonei istorice a oraşului, căci nu o putem lăsa să se dărâme. Desigur că e nevoie de o concepţie de reconstrucţie, ca să nu ne pomenim cu „surprize” de genul celor două blocuri cu 16 etaje, construite de turci în chiar plin centrul istoric, pe strada Bucureşti…

- De unde veţi lua bani?

- Nimic nu va fi posibil fără investiţii. Vom merge pe calea proiectării, cartier cu cartier, şi sunt convins că ne va reuşi. Deja există structuri care doresc să preia cartierele, reconstruindu-le în întregime şi asigurându-i pe cetăţeni cu spaţiu locativ.

- Deci, până la urmă, e vorba de construcţii în scop comercial.

- Da, dar de la asta va avea de câştigat întreg oraşul.

- În ce măsură bugetul municipal este suficient pentru necesităţile oraşului, dar şi pentru mulţimea de proiecte pe care aveţi de gând să le iniţiaţi?

- Bugetul nu este suficient. E adevărat că, oricâţi bani am avea, oricum ar fi puţini. În special, la capitolele amenajare şi reparaţia capitală a străzilor şi a căilor de comunicaţii. Astfel, ne-ar trebui nu un singur miliard ca să facem bine în cartierele locative, unde e cel mai grav. Iar noi avem, pentru anul viitor, doar 85 de milioane de lei la compartimentul investiţii şi reparaţii capitale. Este foarte puţin şi, de aceea, mizăm pe colaborarea fructuoasă cu bugetul de stat, cu guvernul, ca să primim acele surse adăugătoare de care avem nevoie.

- Lumea zice că, până la urmă, tot oraşul va fi „eliberat” de microbuze, astfel încât tot transportul public din Chişinău să fie controlat de familia Voronin…

- Ei, la noi ce vrei auzi în societate! Nu există nicio premisă pentru aşa ceva. La ultima întâlnire pe care am avut-o, dl preşedinte ne-a spus că cel mai ecologic mijloc de transport este troleibuzul şi a dat indicaţii ca, spre sfârşitul anului, să procurăm măcar 50 de troleibuze.

- Iarăşi spuneţi că „dl preşedinte a zis…”.

- A zis că este mai ecologic …

- Nu cred că dvs. nu ştiţi acest lucru.

- Ştiu.

- Şi-atunci, de ce îl citaţi atât de des, lăsând să se înţeleagă că sunteţi un executor fidel al indicaţiilor şefului statului? Nu vă deranjează această imagine?

- Ia spuneţi-mi drept: nu e nevoie de troleibuze în oraş? Pe mine nu mă deranjează faptul că acest lucru l-a spus preşedintele, pentru mine este important rezultatul. Tot aşa cum a fost şi cu drumurile. A fost iniţiativa mea, eu am refuzat categoric să fac cârpeli. Iar dl preşedinte a spus că, dacă se repară cu adevărat, el ne ajută.

- Dacă veţi decide, la anul, să candidaţi pentru funcţia de primar, şi dacă dl preşedinte vă propune să candidaţi din partea Partidului Comuniştilor, ce faceţi?

- Nu ştiu, o să mă gândesc. Dar nu pot crede că ei nu au propriii oameni, pe care să vrea să-i promoveze în această funcţie. Cel mai real, cred că ar putea să mă susţină, dar e prematur să vorbim.

- Dacă problema cu încălzirea, exista, de ce v-aţi supărat pe femeia aceea care, la radio, vă reproşa că în apartamente este frig, şi aţi etichetat-o cu un cuvânt care nu vă face faţă?...

- N-am etichetat pe nimeni. M-a revoltat faptul că nu-mi dădea niciun detaliu, niciun nume, nicio adresă, ci doar s-a năpustit asupra mea şi a început să mă acuze că nu-mi îndeplinesc funcţiile. Eu vin din producere şi vreau întrebări şi informaţii concrete.

- Dar trebuie să fiţi conştient de faptul că nu toţi vă iubesc… Totodată, asta nu justifică o injurie în emisie directă.

- În primul rând, n-a fost în emisie directă, ci după ce s-a închis microfonul, şi acel cuvânt nu era adresat concret ei. A fost o spusă între noi, cei care eram în studio, a fost, mai curând, o reacţie impulsivă… În al doilea rând, cei care v-au trimis înregistrarea la ziar au avut interesul de a-l ponegri pe Ursu - precum spuneaţi, nu toţi mă iubesc. Dar ce folos că TIMPUL a scris că are înregistrarea de la un cititor, când eu ştiu că v-au trimis-o cei de la „Antena C”!?

- Apropo, ce poziţie veţi ocupa în cazurile „Antena C” şi „EURO TV”, a căror soartă urmează să fie decisă în curând?

- Conform legislaţiei în vigoare. Dacă aceasta va permite ca respectivele posturi să fie ale Consiliului municipal, vor fi. Direcţia juridică a examinat legea şi spune că aşa ceva nu e posibil, directorii de la „Antena C” şi „EURO TV” au alte puncte de vedere şi alte proiecte de decizie. Vom discuta această întrebare marţi. Personal, consider că municipiul Chişinău are nevoie de un post de radio şi TV publice, cu condiţia ca persoanele care lucrează acolo să se debaraseze de politică.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

cu
[Mihail Formuzal, primar de Ceadâr-Lunga şi candidat la funcţia de başkan al UTA Gagauz-Yeri

1. De ce credeţi că alegerile din UTA Gagauz-Yeri ar putea fi falsificate în favoarea oponentului dvs., Gheorghi Tabunşcik, cu susţinerea guvernării de la Chişinău?

- Nu exclud o asemenea probabilitate. Istoria tuturor alegerilor din Găgăuzia dovedeşte grave falsuri electorale în cursul anilor. Desigur, toate scrutinele din R. Moldova sunt compromise într-o anumită măsură, în special în UTA Gagauz-Yeri. Vom lua toate măsurile pentru a nu admite aceste falsificări, chiar şi în condiţiile în care candidatul la başkan Gheorghi Tabunşcik se bucură de tot sprijinul autorităţilor centrale. Aş remarca rolul pozitiv al reprezentanţilor UE, care au vizitat Găgăuzia pe 7 noiembrie şi chiar zilele trecute, contribuind la temperarea puterii de la Chişinău în utilizarea resurselor statului pentru susţinerea acestui candidat. Cert este că, dacă, totuşi, Gheorghi Tabunşcik va câştiga alegerile, regiunea găgăuză va degrada în continuare şi va continua genocidul poporului nostru.

2. Sunteţi în opoziţie faţă de puterea majoritar comunistă. Dacă veţi ajunge başkan, cum o să conlucraţi cu autorităţile centrale?

- Orice ales al poporului găgăuz va fi obligat să coopereze cu preşedintele, parlamentul sau guvernul actual, deoarece principala lui sarcină este de a conduce UTA Gagauz-Yeri şi de a-i reprezenta interesele. Trebuie să facă totul pentru bunăstarea oamenilor care l-au ales.

3. Care sunt principalele probleme ale comunităţii găgăuze ce solicită soluţionare înainte de toate?

- Chestiunea atragerii investiţiilor ar fi prima sarcină. Remedierea crizei economice, mai cu seamă în agricultură, necesită eforturi substanţiale. Aş lua măsuri radicale în ceea ce priveşte stoparea cazurilor de încălcare a drepturilor omului. Aş opri debandada din poliţie şi din mediul funcţionăresc, din cauza căreia au de suferit cetăţenii simpli. A treia sarcină ar fi sprijinirea mass-media pentru crearea condiţiilor ca acestea să funcţioneze liber. Dacă ajung başkan, presă oficială nu va mai exista. În acelaşi context, o altă prioritate ar fi susţinerea organizaţiilor neguvernamentale în vederea formării societăţii civile, în sfârşit, în Găgăuzia.
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Ionuţ Dicu, consulul României în Republica Moldova

CRONOS: Domnule consul Ionuţ Dicu, cu ce probleme se confruntă Consulatul României la Chişinău?

I. D.: Secţia consulară activează la fel ca peste tot în lume. Dar, având în vedere numărul mare de cetăţeni români care sunt în R. Moldova, asistenţa consulară este una amplă: acte de stare civilă, paşapoarte, vize, acte notariale etc.

CRONOS: În prezent, se menţine acelaşi val de cereri de obţinere a cetăţeniei, ca şi în lunile anterioare?
I. D.: Numărul de cereri a scăzut. În ceea ce priveşte sutele de mii de cereri de programare, depuse de cetăţenii RM în ultimele luni, ele se prelucrează în ordinea în care au fost primite. Legea României nu prevede un termen de examinare a acestor cereri.

CRONOS: Se va schimba ceva în procedura de obţinere a cetăţeniei româneşti, odată cu aderarea României la UE?

I. D.: Legea Cetăţeniei Române va fi modificată şi completată. Sensul acestor schimbări vizează flexibilizarea procesului de acordare a cetăţeniei române.

CRONOS: De ce aşteptăm atât de mult la rând pentru a obţine cetăţenia românească? Ruşii din RM obţin cetăţenia Federaţiei Ruse într-o perioadă mult mai scurtă… La fel, bulgarii, polonezii…

I. D.: E un proces laborios, pentru că orice dosar de acordare a cetăţeniei române trebuie verificat minuţios. Din păcate, ne confruntăm cu foarte multe acte false de stare civilă şi notariat, cu dosare incomplete, cu numeroase alte inexactităţi. Puteţi să luaţi în calcul şi acest fapt, pentru că una este când un dosar e în regulă, şi altceva când e întocmit parţial, sau incorect. Se pierde foarte mult timp.

CRONOS: Câţi cetăţeni ai RM deţin cetăţenia română?[b/]

I. D.: Mai puţin de 100.000.

[b]CRONOS: Se poate obţine cetăţenia română în afara consulatului? Ce credeţi despre aşa-zişii mandatari, care intermediază obţinerea cetăţeniei? Ziarul „Makler” e plin cu asemenea anunţuri. Aceste persoane acţionează legal?

I. D.: Cetăţenii RM nu au cum să obţină cetăţenia României decât depunând cerere la Secţia consulară a României. Se poate obţine cetăţenia română dacă ai permis de şedere în România şi eşti căsătorit cu un cetăţean român sau ai permis de şedere şapte ani de zile neîntrerupt şi poţi să depui actele de obţinere a cetăţeniei în România. Cred ca aşa-numiţii mandatari acordă numai consultanţă. La noi la consulat vine persoana individual, completează formularele individual şi nu au fost cazuri în care să nu cunoască limba română.

CRONOS: Apropo de aceasta, nu v-aţi gândit la introducerea unui test, care să stabilească nivelul de cunoştinţe de limbă şi istorie ale solicitantului de cetăţenie română?

I. D.: De regulă, solicitantul cunoaşte limba română. El depune jurământul în această limbă, completează personal cele trei formulare care însoţesc cererea...

CRONOS: De la 1 ianuarie 2007, cetăţenii R. Moldova vor putea călători în România doar cu vize. Apropo de aceasta, pentru a face Revelionul în România, va trebui să avem viză?

I. D: Cine intră în România până la 1 ianuarie, ora 0.00, nu are nevoie de viză. Poate să stea 90 de zile, apoi să se întoarcă în RM, dar nedepăşind cele 90 de zile. Dacă intră după 1 ianuarie, ora 0.00 - viza va fi obligatorie.

CRONOS: Profitând de ocazie, am vrea să aflăm din prima sursă mai multe detalii despre Acordul de vize semnat recent între Guvernul României şi Guvernul R. Moldova. E un subiect de interes public…

I. D.: Mai întâi, ar trebui să spun că acest acord este unul asimetric. Ceea ce înseamnă că cetăţenii români vor intra pe teritoriul R. Moldova fără vize, iar cetăţenii R. Moldova vor avea nevoie de vize eliberate de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare române pentru a intra, ieşi, tranzita şi rămâne pe teritoriul României. Important, însă, este faptul că vizele eliberate cetăţenilor R. Moldova vor fi gratuite, fără achitarea oricăror taxe.

Nu se plăteşte nici taxa consulară, nici colantul, nici alte recuperări consulare. Toate taxele vor fi acoperite de către autorităţile române.

CRONOS: În cât timp vom putea obţine viza?

I. D.: În timp de două-cinci zile lucrătoare. Vizele urgente se vor acorda, însă, într-un termen de 24 de ore.

CRONOS: Potrivit Acordului, vizele vor fi de scurtă şedere, de lungă durată, dar vor exista şi excepţii, când cetăţenii moldoveni vor putea călători fără vize. Ce categorii de persoane nu vor avea nevoie de vize?

I. D.: În primul rând, titularii de paşapoarte diplomatice şi de serviciu. De asemenea, titularii unui drept de şedere temporară sau permanentă pe teritoriul României vor putea intra, ieşi sau rămâne pe acest teritoriu fără viză, pe baza documentelor de călătorie valabile şi a permisului de şedere acordat de autorităţi, în cadrul perioadei de valabilitate a acestui permis de şedere. Acordul prevede, totodată, scutirea de viză pentru membrii echipajelor aeronavelor civile române şi moldoveneşti aflaţi în exerciţiul funcţiunii, menţionaţi conform planului de zbor; membrii echipajelor aeronavelor române şi moldoveneşti, participanţi la zboruri în scop de ajutor şi salvare, menţionaţi conform planului de zbor; membrii echipajelor navelor civile române şi moldoveneşti, înscrişi în registrul navei, precum şi în lista înaintată autorităţilor portuare pentru debarcare în raza portului unde se află ancorată nava.

CRONOS: În ce situaţie am putea solicita o viză urgentă?

I. D.: Acordul conţine câteva prevederi la acest capitol. Vom răspunde în decurs de până la 24 de ore din momentul formulării, în cazul călătoriilor în scopul vizitării unei rude apropiate grav bolnave, pentru participarea la înmormântarea unei rude apropiate, sau pentru vizitarea mormintelor rudelor; vizitării persoanelor care necesită asistenţă medicală de urgenţă sau pentru persoane cu boli grave şi însoţitorii acestora. De asemenea, vom acorda vize în 24 de ore persoanelor care participă la acţiuni umanitare sau de salvare (în situaţii excepţionale); la programe destinate copiilor şi tineretului, la competiţii sportive desfăşurate sub egida Comitetului Olimpic Internaţional, a Comitetului Internaţional Paraolimpic, a federaţiilor sau asociaţiilor sportive naţionale şi internaţionale, a comitetelor paraolimpice naţionale; membrilor delegaţiilor oficiale sau însoţitorilor acreditaţi ai acestora, care urmează să ia parte la negocieri, consultări, convorbiri sau seminarii la nivelul organismelor administraţiei de stat centrale şi locale, al unor organizaţii internaţionale, al instituţiilor de învăţământ acreditate sau al unor companii de relevanţă economică şi financiară. La fel, vize urgente vor putea obţine cetăţenii R. Moldova pentru călătorii în scopul repatrierii persoanelor decedate; precum şi persoanele citate în vederea participării la şedinţe judiciare pe teritoriul României, fiind în posesia citaţiei sau a unui alt document doveditor.

CRONOS: Pentru a obţine viza vom avea nevoie de o invitaţie

I. D.: E necesar să se justifice, în cererea pentru viză, că persoana a fost invitată de cutare sau cutare cetăţean român, să existe datele respectivei persoane din România.

CRONOS: Dar nu va fi nevoie de o invitaţie vizată de un notar? Se zice că serviciile de notariat sunt cam scumpe în România...

I. D.: Dacă va avea o astfel de invitaţie, va fi şi mai bine. În ceea ce priveşte taxa pentru notariat, aceasta se achită de către cel care invită, nu de solicitantul de viză.

CRONOS: În cazul rudelor, la fel va fi nevoie de invitaţie?

I. D.: În acest caz, viza se va acorda în baza permisului de şedere în România. Va fi nevoie de copia permisului de şedere a persoanei din România, de copia certificatului ei de naştere, a certificatului de căsătorie... Va fi necesar să se demonstreze legătura de rudenie. La fel, în cazul oamenilor de afaceri, viza va putea fi acordată numai în baza unei legături de afaceri cu o firmă din România.

CRONOS: Ce prezintă sistemul de înscriere on-line?

I. D.: Acest sistem se află acum în testare. E un sistem care vine în sprijinul cetăţeanului. Va fi mai multă transparenţă, vor fi eliminate aşteptările nejustificabile...

CRONOS: Consulatul a anunţat deja despre recepţionarea cererilor colective de vize. Cât de mare este astăzi cererea?

I. D.: Destul de mare. Am procedat astfel pentru a evita un puseu de cereri de viză la sfârşitul anului curent, din partea cetăţenilor moldoveni care călătoresc în România pentru sărbătorirea Crăciunului şi a Anului Nou. Precizez faptul că Secţia consulară primeşte şi cereri de viză individuale.

CRONOS: Cum se încadrează în acest Acord de vize cetăţenii din raioanele de est ale R. Moldova?

I. D.: Acordul de vize se referă la posesorii de paşapoarte ale R. Moldova, indiferent unde locuiesc aceştia - în raionul Orhei, în raioanele de est, sau, să zicem, în Grecia sau Italia. Important este să deţină paşaportul RM.

CRONOS: Pentru a trece Prutul, va fi nevoie doar de viză, sau şi de dovada că avem cu noi o anumită sumă în euro?

I. D.: Nu se va cere deţinerea unei sume anumite, ceea ce nu înseamnă că nu va trebui să se justifice condiţiile şederii.

CRONOS: Dar cum se va răsfrânge acest Acord de vize asupra cetăţenilor români care vor vizita RM?

I. D.: Cetăţenii români vor călători fără vize, dar în aceleaşi condiţii - timp de 90 de zile într-o jumătate de an. Dacă au permis de şedere în RM şi lucrează sau învaţă în RM, nu e nevoie să se întoarcă în România după 90 de zile.

CRONOS: Cetăţeanul RM care are cetăţenie română va beneficia de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii României, la intrarea în spaţiul Schengen?

I. D.: Da, dar tot numai 90 de zile în decursul unei jumătăţi de an.

CRONOS: Nu credeţi că viza românească ar trebui acordată pentru o perioadă mai îndelungată de timp, decât 90 de zile? Ungaria, de exemplu, a introdus pentru etnicii maghiari din Ucraina şi Serbia aşa-numita viză naţională, acordată gratuit şi în regim de urgenţă pentru o perioadă de cinci ani de zile.[b]

I. D.: Dar şi Acordul nostru prevede, în acest sens, o serie de facilităţi, mă refer la aşa-numitele vize cu multiple intrări, cu termen de valabilitate de un an şi de cinci ani, cu drept de şedere de 90 de zile în decurs de şase luni de la data primei intrări.

[b]CRONOS: Cine va beneficia de facilităţi?

I. D.: De vize cu multiple intrări, cu termen de valabilitate de un an, vor beneficia mai multe grupuri de cetăţeni, inclusiv elevii şi studenţii. La fel, conducătorii auto care efectuează curse regulate de autobuz şi transport de mărfuri, pe baza listelor nominale, potrivit foilor de parcurs, confirmate pentru fiecare cursă; membrii echipelor de căi ferate ale companiei de resort din R. Moldova, care efectuează curse regulate pe teritoriul României la bordul trenurilor de călători sau de marfă, pe baza listelor nominale, potrivit foilor de parcurs, confirmate pentru fiecare cursă. Dar şi participanţii la programe comune sau de schimb de experienţă la nivelul autorităţilor administraţiei centrale sau locale din cele două state, pe baza solicitărilor formulate de către autorităţile române. Participanţii la programe sau contacte bilaterale regulate în domeniul economic, ştiinţific, cultural, sportiv, al educaţiei, sau alte domenii de relevanţă bilaterală, pe baza solicitărilor formulate de către instituţiile organizatoare din România; posesorii unor documente doveditoare ale dreptului de proprietate sau al altor drepturi reale asupra unor imobile situate pe teritoriul României, sau posesori ai unor documente din care să reiasă posibilitatea de obţinere a unor asemenea drepturi pe cale succesorală; cei care călătoresc în scopul de a vizita mormintele rudelor apropiate aflate pe teritoriul României, pe baza documentelor doveditoare ale existenţei mormintelor şi a gradului de rudenie; în scopul de a vizita rude apropiate aflate în mod legal pe teritoriul României, pe baza documentelor doveditoare ale legăturii familiale; pensionarii, pe baza documentelor doveditoare; jurnaliştii, pe baza solicitărilor scrise ale organizaţiilor mass-media angajatoare şi a documentelor emise de organizaţiile profesionale ale jurnaliştilor din statul de origine, care atestă calitatea de jurnalist şi scopul deplasării.

CRONOS: Ce grad de rudenie include noţiunea „rude apropiate”, potrivit Acordului?

I. D.: Termenul „rude apropiate” desemnează orice rudă până la gradul IV, inclusiv prin adopţie sau afinitate.

CRONOS: În ultimii ani, au fost înfiinţate numeroase firme şi asociaţii mixte moldo-române. Introducerea regimului de vize nu va îngreuna colaborarea oamenilor de afaceri de pe cele două maluri ale Prutului?

I. D.: În cazul oamenilor de afaceri (întreprinzători, fondatori sau asociaţi ai reprezentanţelor ori filialelor companiilor cu personalitate juridică română sau moldovenească, societăţilor mixte româno-moldoveneşti), care călătoresc frecvent pe teritoriul României, în scop de afaceri-cooperare, la solicitarea autorităţilor administrative centrale şi locale, sau a societăţilor comerciale din România vor fi acordate vize cu multiple intrări, cu termen de valabilitate de până la cinci ani. Dar în aceleaşi condiţii: cu drept de şedere de 90 de zile în decurs de şase luni de la data primei intrări.

CRONOS: Cetăţenii R. Moldova care locuiesc în raza de 30 km de la graniţa cu România vor avea anumite facilităţi?

I. D.: Acest document se află în fază avansată de adoptare şi prevede că cetăţenii statelor non-UE, care locuiesc în zona de frontieră cu Uniunea Europeană, la o anumită distanţă de aceasta, vor avea dreptul să intre pe teritoriul Uniunii în baza unui permis special, pe o distanţă egală cu cea de la localitatea de domiciliu până la graniţa UE.

CRONOS: Când vor fi deschise consulatele de la Bălţi şi Cahul, ce funcţii vor avea acestea?

I. D.: Suntem în aşteptarea unui răspuns din partea oficialităţilor moldovene. Cele două consulate vor avea aceleaşi sarcini ca şi Consulatul de la Chişinău. La cel de la Bălţi se vor putea adresa cetăţenii din zona de nord a republicii, iar Consulatul de la Cahul se va preocupa de cetăţenii din sudul Moldovei. În acest fel, intenţionăm să fim mai aproape de interesele oamenilor şi să soluţionăm mai operativ cererile lor.

CRONOS: Nu credeţi că ar fi bine să existe un serviciu on-line şi pentru examinarea cererilor de redobândire a cetăţeniei?

I. D.: Ba da, se studiază şi această oportunitate. După ce perfectăm sistemul în cazul vizelor.

CRONOS: Cum credeţi, introducerea regimului de vize va urgenta procesul de acordare a cetăţeniei române, sau îl va complica?

I. D.: În ceea ce ne priveşte, odată cu instituirea celor două consulate la Cahul şi Bălţi, sperăm să câştigăm în operativitate.

...Vladimir Voronin
/Interviu acordat de Preşedintele Republicii Moldova Agenţiei Informaţionale MOLDPRES/ [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Î: Domnule Preşedinte, ieri, aţi avut o întîlnire cu conducătorii Comunităţii Moldovenilor din România. Sincer vorbind, existenţa unei comunităţi de acest fel în România a fost pentru mulţi observatori moldoveni ceva cu adevărat senzaţional. Despre ce aţi discutat? În ce limbă?

R: Am discutat despre Moldova. Despre acea Patrie comună a noastră pe care am moştenit-o de la legendarul Dragoş şi de la Ştefan cel Mare. Despre cultura moldovenească. Despre acea tradiţie a statalităţii, despre acea ştafetă, dacă doriţi, a statalităţii moldovenilor pe care o continuă actuala Republică Moldova. În ceea ce priveşte limba... I-am întrebat cu toată francheţea pe interlocutori: "În ce limbă vom vorbi?" "Desigur, moldoveneşte" - au răspuns ei.

Î.: Dar limbile sînt identice!

R.: Bineînţeles, ele sînt identice. Dar trebuie să recunoaştem că moldovenii au dreptul să-şi numească limba aşa cum o numesc deja de şase veacuri, dar nu aşa cum s-a inventat prin cabinete savante în secolul XIX. Moldovenii au dreptul să-şi numească limba aşa cum au numit-o şi Dimitrie Cantemir, şi Ion Neculce, şi autorul Imnului nostru de Stat - Alexei Mateevici, şi eminentul nostru contemporan - Ion Druţă. Dar orice moldovean vă va spune şi mai simplu. El vă va spune că limba maternă se numeşte aşa cum a numit-o maică-sa. Mi se pare că acest temei este unul destul de democratic şi întru totul suficient. Filologia nu are atingere cu acest lucru.

Î.: Nu v-a uimit existenţa unei asemenea comunităţi în România?

R.: Pe mine m-a uimit sinceritatea acestor oameni, curajul lor, dorinţa lor de a restabili echitatea istorică în privinţa moldovenilor, a limbii moldoveneşti şi a istoriei moldoveneşti în România modernă. Cunoaştem cu toţii destul de bine că în România zilelor noastre, pînă nu demult, nu era chiar atît de simplu să-ţi declari pe faţă identitatea moldovenească. Deşi asemenea încercări au existat întotdeauna. Şi în vechiul regat, şi pe timpurile României socialiste, şi în anii 90. Am putea fi şocaţi dacă în ultimii 150 de ani moldovenii din România şi-ar fi uitat statul, nu ar mai ţine minte cum se numeşte cu adevărat limba lor, ar fi dat uitării faptele eroilor lor, nu şi-ar mai aminti nici de Dimitrie Cantemir, nici de Vasile Alecsandri, nici de Mihai Eminescu, nici de Ion Creangă, nici de Mihail Sadoveanu. Dar ei nu au uitat.

Î.: Ce s-a schimbat, însă, acum?

R.: Deocamdată, nimic. Dar moldovenii din România nutresc speranţa că, după aderarea României la Uniunea Europeană, problema identităţii etnice va deveni în această ţară o problemă ce va ţine de exprimarea voinţei cetăţenilor, dar nu o politică impusă de sus. La noi, în Moldova, de exemplu, nimeni nu-l constrînge pe nimeni să fie în exclusivitate moldovean. Poţi să fii român, ucrainean, rus. Noi nu ne implicăm în problemele identităţii. Aceasta este problema cetăţenilor înşişi. În România, din păcate, lista etniilor permise în acest stat este strict limitată, toate minorităţile naţionale posibile sînt enumerate în legislaţie. Moldovenii printre acestea nu figurează. Şi aceasta, din cîte înţeleg eu, este astăzi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor şi a culturii lor în România. Este vorba de legalizarea acestui drept pentru o populaţie de circa 10 milioane de persoane, care locuiesc în Moldova românească.

Î.: Domnule Preşedinte, nu vă este teamă că asemenea întîlniri ar putea să complice relaţiile dintre România şi Republica Moldova?

R.: Cred că îngrijorările de acest fel nu au nici un temei. Cetăţenii Moldovei au o atitudine foarte bună faţă de România. Noi nu am oferit nici un motiv de îngrijorare. Atitudinea noastră faţă de vecinul din Vest este atît de bună şi tolerantă, încît mulţi dintre oficialii noştri trec cu vederea faptul că limba de stat este predată în şcoli sub numele de limbă română, iar pînă în anul trecut istoria ţării noastre se numea Istoria Românilor. Noi avem case ale limbii române şi ale culturii române, avem licee româneşti şi ziare româneşti. Nimic asemănător însă nu există în România. Apropo, despre aceasta am şi vorbit cu reprezentanţii Comunităţii Moldovenilor. Şi noi îi vom ajuta în această privinţă. Pentru început, vom contribui la deschiderea unei Case a culturii moldoveneşti. Ea ar putea fi deschisă la Iaşi, în vechea capitală a Moldovei, sau poate în altă localitate din vechiul stat moldovenesc, importantă din punct de vedere istoric. Cred că autorităţile române ne vor ajuta în această privinţă. Cu atît mai mult cu cît noi am acumulat deja o foarte bună experienţă în acest sens. Şi în Germania, şi în Israel, şi în Rusia, şi în Ucraina noi acţionăm în vederea deschiderii unor asemenea centre, ce vor prezenta interes pentru toţi moldovenii aflaţi în afara Republicii Moldova.

Eu am acceptat propunerea conducătorilor Comunităţii Moldovenilor de a examina problema acordării, în regim facilitar, a cetăţeniei noastre moldovenilor din România. Va fi o foarte bună modalitate de a-i atrage în Republica Moldova pe toţi moldovenii din România care doresc sincer să ajute Statul Moldovenesc, cărora nu le este indiferent viitorul acestui stat. Pe de altă parte, cetăţenia noastră va fi un serios sprijin juridic pentru moldovenii români în apărarea identităţii lor.

Î.: Dar Republica Moldova ar putea fi acuzată de revanşism statal?

R.: E puţin probabil aşa ceva. Istoria nu poate fi supusă revizuirii. Desigur, putem regreta că Moldova a fost cîndva divizată, că majoritatea moldovenilor au rămas de partea cealaltă a Prutului. Dar aşa e viaţa şi n-ai ce face. Principalul e altceva - în Europa modernă frontierele de stat nu pot şi nu trebuie să fie un obstacol pentru ca oamenii să-şi manifeste propria identitate naţională, pentru limitarea posibilităţilor lor de a-şi păstra şi a-şi dezvolta identitatea culturală şi lingvistică. Noi colaborăm fructuos, de exemplu, cu Comunitatea Moldovenilor din regiunea Odesa a Ucrainei. Şi conducerea Ucrainei nu are nici un fel de fricţiuni în această privinţă cu Moldova. Din contra, Ucraina se străduieşte, la fel de grijuliu, să acorde sprijin ucrainenilor din Moldova. Este o practică normală şi absolut civilizată. De aceea moldovenii din Moldova românească nu pot şi nu trebuie să fie o excepţie regretabilă în această privinţă. În ceea ce priveşte revanşismul, ţin să menţionez că anume Republica Moldova solicită semnarea cu România a tratatului de bază şi a acordului de frontieră. Nu nouă ni se năzăresc fantome ale trecutului, nu noi reabilităm numele unor monştri care au exterminat în anii celui de-al doilea război mondial sute de mii de locuitori paşnici ai Patriei mele.

Moldova, de la Carpaţi la Marea Neagră, este istoria noastră. Nu trebuie să folosim memoria istorică pentru înaintarea unor pretenţii teritoriale. Pur şi simplu trebuie să cunoaştem istoria, cu ea putem şi trebuie să ne mîndrim, ea trebuie studiată. Istoria Moldovei este o parte din moştenirea europeană comună. Şi a şterge această moştenire din memoria noilor generaţii constituie, în cel mai bun caz, o dovadă de lipsă de cultură. Cred că aceste vremuri, ireversibil, pleacă pentru vecie.

Interviu acordat ziarului Timpul


Victor Panţâru:
„Tot ce se întâmplă în ţara asta se raportează la Voronin”
Victor Panţâru este angajatul unui Birou individual de avocaţi. Anterior, timp de trei ani, el a activat la Centrul „Acces-info”, cunoscând foarte bine legislaţia cu privire la accesul la informaţie şi în ce măsură aceasta este respectată. Pentru că azi începe Săptămâna dreptului de a şti, i-am solicitat un interviu, în care l-am rugat să se expună asupra acestei probleme.

Pavel Păduraru

- Victor, în ce măsură se respectă, în R. Moldova, Legea accesului la informaţie?

- Cred că în cea mai mică măsură. Aceasta se vede şidupă rapoartele de monitorizare ale Centrului „Acces-info”. Dacă înprimul raport, la întrebările Centrului, au răspuns multe primării, încel de-al doilea (2006-2007) de la cele peste 900 de primării, au venit doar 96 de răspunsuri. Şi doar le-am pus întrebări inofensive: care este structura instituţiei, cine e responsabil de furnizarea informaţiei şi altele similare. La noi, de regulă, se practică „accesul îngrădit la informaţie” – atunci când întrebi o instituţie despre ceva
şi ţi se răspunde foarte politicos, fără să-şi spună, de fapt, nimic.
- La care informaţii anume este cel mai greu de căpătat acces pentru cetăţenii RM?

- La cele ce ţin de bani, fiindcă, pentru mulţi, banii sunt mai presus de lege. Un cetăţean simplu şi curios, care va merge la o instituţie publică şi va cere raportul financiar, de exemplu, nu va fi luat în seamă sau, în cel mai bun caz, va întâmpina o sumedenie de piedici. Eu am avut nevoie de nişte decizii generale ale Consiliului municipal şi mi-au ieşit pieri suri până le-am văzut. M-au întrebat cine sunt, spunându-mi că nu pot să mi le dea atât de simplu. Până la urmă a fost nevoie să plătesc şi bani, ca să le capăt.

De fapt, toţi cetăţenii RM, când au de-a face cu o instituţie publică, se lovesc de un perete. Iar ca să-şi rezolve o problemă, trebuie să aibă nervi şi răbdare de fier – să bată la uşi, să stea în rânduri, să piardă timp, să se certe cu funcţionarii. Apropo de funcţionari, aceştia cunosc drepturile cetăţenilor, dar mai ştiu că cetăţenii nu-şi cunosc propriile drepturi.
- Dar la care informaţii accesul e îngrădit de lege?

- La cele de interes personal, cu excepţia cazurilor când sunt cerute de însăşi persoana vizată. La fel, la cele ce conţin secret de stat, dar în această privinţă lucrurile stau foarte interesant, fiindcă la noi nu este clar care informaţie este secret de stat. Nu cred că în primării sau ministere, cu excepţia celor al apărării şi al economiei, ar putea să existe secrete de stat. Este îngrădit şi accesul la informaţiile care sunt secrete comerciale, dar
numai dacă ele au acest titlu, precum şi la cele ce ţin de rezultatele unor cercetări ştiinţifice şi/sau care contribuie la aflarea adevărului într-o crimă.
- Premierul Tarlev a făcut o dispoziţie…

- Şi anul trecut, tot cu ocazia „Zilei dreptului dea şti”, premierul Tarlev a făcut o comisie interdepartamentală, caretrebuia să lucreze asupraprocedurii de implementare a Legii accesuluila informaţie. Ne-am întâlnit de câteva ori, am reuşit să promovăm Legea privind transparenţa în luarea deciziilor, dar proiectul s-a împotmolit repede la indicaţiile unui înalt demnitar din parlament. Tarlev poate să vorbească multe, dar lucrurile nu depind de el.
- El a propus implementarea, în instituţiile de învăţământ, a „Orei dreptului de a şti”. Nu crezi că se urmăreşte o dezinformare şi mai mare a studenţilor?

- Depinde de cunoştinţele în materie de lege ale profesorilor care vor preda la această oră şi de relaţiile lor cu guvernarea. Mai mult, profesorii le vor spune tinerilor că avem dreptul la accesul la informaţie, fără să menţioneze că şi şcolile cad sub incidenţa acestei legi. Nu cred că elevilor li se va vorbi despre dreptul lor de a afla, de exemplu, raportul financiar al şcolii în care
învaţă. Fiindcă există sume importante care, în orice şcoală, se adună din taxele cerute pentru fondul şcolii sau al clasei şi care nici nu sunt contabilizate.
- Cum se explică, în cazul acesta, dispoziţiile prim-ministrului?

- Păi, ele se fac de ochii lumii. Dacă vrea să facă ceva bun în această privinţă, guvernul trebuie să adopte un regulament privind procedura furnizării informaţiei, unde s-ar stipula clar cine este responsabil de aceasta. Dar la noi, dacă ceri o informaţie de la o instituţie, scrisoarea ta ajunge la secţia „scrisori şi petiţii”, după care se duce la şef, care se gândeşte ce să facă. El meditează la tare multe lucruri şi face nişte conexiuni logice pe care numai el le ştie. Când, de fapt, şeful nici nu trebuie să ştie despre asemenea fleacuri, căci el are probleme mult mai importante. De acestea trebuie să se ocupe un simplu funcţionar. Mai mult, pe de o parte, cadrul normativ al RM oferă drepturi, iar pe de altă parte împiedică implementarea
acestora. Potrivit legii, dacă o persoană nu capătă acces la informaţie, atunci se poate adresa în judecată. Dacă câştigă, trebuie să meargă în proces administrativ şi să facă o cerere la poliţie. Poliţia urmează să facă un proces verbal ş.a.m.d. Procedura e atât de complicată, încât oamenii se plictisesc să-şi apere drepturile şi renunţă.
- Reiese că, în ţara aceasta, cetăţeanul simplu e un robot căruia i se aruncă firimiturile, iar lucrurile mari i se ascund.

- Cetăţeanului simplu i se creează toate condiţiile ca să plece din RM şi să trimită bani aici. Astea sunt condiţiile care se creează, cu multă osârdie, pentru cetăţeni, urmărindu-se ca RM să plutească mai departe pe bani trimişi de peste hotare. Cu toate surlele şi trâmbiţele, seminarele şi conferinţele despre lansarea planului RM-UE şi drepturile omului, ce s-a schimbat? Iar accesul la informaţie e îngrădit pentru că toţi se simt cu musca pe căciulă.
- De fapt, Legea cu privire la accesul la informaţie poate fi încălcată cel mai uşor, fiindcă nimeni nu e pedepsit pentru aceasta.

- Dimpotrivă, tot mai multă informaţie este secretizată fără temei. Deşi chiar în Legea cu privire la secretul de stat se spune că, în cazul în care se depistează ilegalităţi, acestea nu mai constituie secrete de stat. Se obişnuieşte şi tărăgănarea oferirii informaţiei, ca să treacă timpul şi interesul public să se stingă. În acest sens, aş remarca cazul elucidat de TIMPUL despre refuzul Institutului de neurologie şi neurochirurgie din Chişinău de a
elibera rudelor regretatului episcop Dorimedont copia dosarului medical al acestuia. În mod normal, INN ar trebui să vină singur cu informaţia respectivă. Fiindcă informaţia despre o persoană este bunul şi proprietatea acesteia, care se transmite prin succesiune. Tatăl şi fraţii episcopului au dreptul să aibă acces la rapoartele medicale. Mai mult, după scandalul din presă, e vorba despre imaginea INN, care ar trebui să aibă interesul major de a se grăbi să dea publicităţii tot ce ţine de acest caz. Dar dacă ei refuză să prezinte informaţia, orice minte sănătoasă ajunge la concluzia că dosarul ascunde ceva. Având tot dreptul la dosar, părinţii episcopului Dorimedont trebuie să angajeze un avocat şi să cheme INN în judecată.
- Lor le-a promis şi preşedintele Voronin că vor primi dosarul.
- Dacă promite Voronin, nu înseamnă nimic. El azi spune una, iar mâine – alta. În ţara asta, totul se raportează la Voronin şi nicio instituţie publică nu-şi face lucrul. Oamenii, văzându-l pe Voronin atât de des la televizor, îi trimit scrisori despre orice fleac. Iar preşedintele devine omul-sărbătoare, care, în loc să aibă grijă de funcţiile lui, primeşte şi citeşte scrisori. Şi promite că totul va fi bine…

Gheorghe Nichita, primarul de Iaşi:

„Înfrăţirea de astăzi este un lucru bun şi drept”


- Dle primar, marţi, Consiliul municipal Chişinău (CMC) a votat proiectul de înfrăţire dintre cele două oraşe. Cum aţi primit vestea?

- Am primit această veste cu mare bucurie. Este împlinirea unei dorinţe a noastre, a ieşenilor, care am fost tot timpul aproape de locuitorii oraşului Chişinău. Elevi şi studenţi din Chişinău învaţă de mult timp la Iaşi, au existat şi există numeroase schimburi culturale. Marţi, de fapt, a avut loc o victorie a celor care nu au abandonat o idee. Din fericire, primăria Iaşi şi primăria Chişinău sunt artizanii acestei înfrăţiri; vestea bună care a plecat de la Iaşi a ajuns la Chişinău, iar vestea bună de la Chişinău a ajuns cu bine la Iaşi.

- De ce tocmai acum se face această înfrăţire? Anterior, nu s-a pus niciodată problema dată?

- Ba da, au fost discuţii, au fost acţiuni plecate din zona societăţii civile, din zona culturală, dar care nu au avut suficientă forţă şi consecvenţă pentru a merge până la capăt. Faptul că se realizează acum, la 24 ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor Române, este ca şi cum am fi sub un semn divin. Voinţa lui Dumnezeu a determinat voinţa oamenilor, iar voinţa lui Dumnezeu este tot timpul cea bună şi dreaptă. Înfrăţirea Iaşiului cu Chişinăul este un lucru bun şi drept.

- Dincolo de aspectul emotiv, ce va însemna acest act de înfrăţire, din punct de vedere economic, social, cultural?

- Iaşiul s-a înfrăţit cu multe oraşe de pe toate continentele lumii. Practic, se creează o reciprocitate între oraşele noastre care priveşte schimburile de experienţă în domeniul culturii, în domeniul serviciilor publice, în a şti cum să reflectezi mai bine interesul cetăţeanului în actul de administrare publică. De asemenea, apar oportunităţi legate de proiecte cu caracter transfrontalier. În fond, suntem două oraşe importante care-şi pot pune în valoare istoria, cultura, capacitatea administrativă etc. Trebuie să avem în vedere creşterea rolului primăriilor şi primarilor, pentru că primarii sunt cei legaţi de cetăţean şi ei trebuie să aibă în vedere nu numai buna gospodărire a oraşului, ci şi creşterea bunăstării locuitorilor săi, iar din acest punct de vedere trebuie să susţină mediul de afaceri.

- La acest moment aveţi unele proiecte concrete de colaborare?

- Voi pune accentul pe orice relaţie administrativă, pe parteneriatul între cele două administraţii locale din Iaşi şi Chişinău, pe parteneriatele în domeniul educaţiei. Suntem două centre preuniversitare şi universitare puternice, prestăm servicii publice către populaţie, vrem să dezvoltăm cât mai bine relaţia cu cetăţeanul, dar cred că proiectele trebuie să fie comune, nu numai ale unuia sau altuia. Acesta este şi scopul înfrăţirii.

- În ce măsură o înfrăţire de acest fel va duce la deblocarea crizei existente între Chişinău şi Bucureşti şi reluarea unui dialog constructiv?

- Sper să fie un semnal de bun augur pe care, până la urmă, locuitorii oraşelor noastre, prin reprezentanţii lor, îl transmit către conducerile celor două ţări. Îmi doresc cât mai repede să se restabilească buna înţelegere şi să lăsăm la o parte intoleranţa şi agresivitatea care nu duc niciodată la nimic bun. Trăim într-o lume în care dacă nu există comunicare, dialog, atunci se pierd multe ocazii favorabile. Exemplul pe care îl oferă administraţiile publice locale în sensul colaborării între părţi trebuie să fie unul bun şi pentru administraţiile centrale. Sigur, în această zonă lucrurile pot fi mai delicate, dar, dacă se doreşte cu adevărat colaborare, sunt convins că se vor găsi şi soluţii.

- Cum se explică manifestarea de amploare din acest an, ţinând cont că nu este o dată rotundă?

- Dar 600 este o cifră rotundă. În 2008, Iaşiul împlineşte 600 de ani de atestare documentară, deci este într-un an jubiliar, devine centru al atenţiei naţionale şi internaţionale. Suntem, în fond, capitala culturală şi spirituală a României. Toate evenimentele importante vor avea o anvergură mult mai mare decât în alţi ani.

- Ce surprize le pregătiţi celor care intenţionează să ajungă la Iaşi de Ziua Unirii Principatelor?

- Înainte de toate, un dar de mare preţ: înfrăţirea Iaşiului cu Chişinăul. La ora 17:30 va avea loc o recepţie în Sala Mare a Primăriei Iaşi, organizată special pentru semnarea actului de înfrăţire între oraşe le noastre. Dar cine va fi la Iaşi pe 24 ianuarie va asista, începând cu ora 10:00, la un concert de muzică populară, în Piaţa Unirii, cu Nicolae Furdui Iancu, Laura Lavric, Elisabeta Turcu, Grupul „Crai Nou” şi buciumaşii din Munţii Vrancei, care va deschide festivităţile oficiale. Va fi, desigur, jucată şi tradiţionala Horă a Unirii. După-amiază, la ora 17:00, vom asista la un moment special şi foarte frumos: ceremonialul retragerii cu torţe ce se va desfăşura pe traseul Piaţa Unirii - Piaţa Palatului Culturii, urmat de un concert, în Piaţa Palatului, susţinut de trupele „Zdob şi Zdub”, „ProConsul” şi „Simplu”, şi, ulterior, de un impresionant foc de artificii. Cine iubeşte muzica uşoară poate fi prezent la un alt concert, cel de la Sala Polivalentă, ora 16:00, unde vor evolua Anastasia Lazariuc, Mirabela Dauer şi Cătălin Crişan. Vă aşteptăm cu mult drag la Iaşi, pe 24 ianuarie, ziua în care sărbătorim Unirea Principatelor Române şi înfrăţirea Chişinăului cu Iaşiul.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]