Sfatul Ţării

Sfatul Ţării

Sfatul Ţării a fost Parlamentul guberniei Basarabia iar, după proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti, a fost organul legislativ al noii republici, care avea să proclame Unirea cu Regatul României în 1918.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Evenimentele care au precedat alegerile pentru Sfatul Ţării

Revoluţia din Februarie şi încetarea ostilităţilor dintre Rusia şi Puterile Centrale, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări şi congrese ale reprezentanţilor diferitelor clase sociale sau organizaţii profesionale pentru discutarea viitorului ţării. În perioada 6 – 7 februarie 1917 , a fost convocat un congres al reprezentanţilor locuitorilor de la sate, care a votat o moţiune care a cerut autonomia şi formarea unei adunări legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, învăţătorilor şi ale soldaţilor, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie.

În aprile 1917, a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pan Hallipa şi Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc, la apariţia căruia a avut o importantă contribuţie un număr de refugiaţi din Transilvania şi Bucovina.

Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostăşesc din Chişinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie naţională şi teritorială. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, Soldatul român, avându-l ca director pe Iorgu Tudor.

În acelaşi timp, Adunarea Naţională Ucrainiană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecţiei Guvernului provizoriu rus de la Petrograd.

În perioada 23 – 27 octombrie 1917, consiliul ostăşesc a proclamat autonomia Basarabiei şi formarea Sfatului Ţării ca organ legislativ. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec.

Republica Democrată Moldovenească

Prima sesiune a Sfatului Ţării a fost ţinută pe 21 noiembrie 1917. Preşedinte al forului legislativ a fost ales Ion Inculeţ. După îndelungi discuţii, pe 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Republica Democrată Moldovenească, Ion Inculeţ fiind ales în funcţia de preşedinte.

După victoria Revoluţiei din Octombrie, guvernatorul Basarabiei s-a retras din funcţie, lăsându-l în loc pe Constantin Mimi, numit Comisar Gubernial. Numai că Mimi nu a fost agreat de Congresul Ţăranilor, care l-a demis şi l-a înlocuit cu Inculeţ. Puterea exectivă a fost preluată de un nou organism prezitat de Pantelimon Erhan, Consiliul Director.

Revoluţia a adus haos în Rusia, iar unele bande de dezertori ruşi bolşevizaţi au încercat să impună revoluţia şi în Basarabia. Consiliul Director a trimis o misiune la Iaşi (oraş care îndeplinea temporar funcţia de capitală a României), în speranţa că Antanta va asigura un ajutor militar consistent împotriva bolşevicilor. Aliaţii europeni au încercat să trimită în zonă ceva trupe sârbe şi cehe, dar fără mare succes. În schimb, în Basarabia au ajuns unităţile formate din foşti prizonieri austro-ungari de naţionalitat română (originari din Transilvania şi Bucovina), care se organizaseră pe teritoriul fostului Imperiu Rus să lupte împotriva imperiului bicefal. Transilvănenii şi bucovinenii ajunşi în Chişinău au intrat în luptă împotriva gărzilor bolşevice în gara oraşului.

Bolşevicii îşi urmau programul politic al teroarei împotriva burgheziei şi proprietarilor de pământ din Basarabia. Ei au reuşit pe 5 ianuarie 1918 să ocupe Chişinăul, deputaţii Sfatului Ţării şi membrii Conciliului Director au fost nevoiţi să fugă, unii dintre ei fiind însă prinşi, judecaţi sumar şi executaţi. Într-o întrunire secretă ţinută a doua zi, membrii Sfatului Ţării au decis să trimită încă o delegaţie la Iaşi, pentru a cere ajutorul României.

Guvernul român al premierului Ion I. C. Brătianu a decis să intervină în Basarabia, iar, pe 13 ianuarie 1918, Armata a 9-a Română, în frunte cu generalul Broşteanu, a intrat în Chişinău. Unităţile bolşevice s-au retras la Tighina şi, după o scurtă luptă, dincolo de Nistru.

Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenţei Republicii Moldoveneşti. Consiuliul Director a fost dizolvat şi a fost înlocuit de Consiliul de Miniştri. Primul ministru al noii republicii a fost numit Daniel Ciugureanu, iar Ion Inculeţ a fost reconfirmat ca preşedinte.

Unirea

Până la şedinţa din 27 martie a Sfatului Ţării, comitetele ţinuturilor din Bălţi, Soroca şi Orhei au fost consultate în privinţa Unirii cu Regatul României. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condiţii:

1. Sfatul Ţării urma să ducă la bun sfârşit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecţiuni de guvernul român;
2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Ţării, ales prin vot democratic;
3. Sfatul Ţării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor şi oraşelor şi avea să numească funcţionarii administraţiei locale;
4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
5. Legile locale şi forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanţilor locali;
6. Drepturile minorităţilor urmau să fie garantate prin lege şi respectate în statul român;
7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputaţi proporţional cu populaţia regiunii;
9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret şi universal;
10. Noua Constituţie urma să garanteze libertatea cuvântului şi a religiei;
11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracţiuni politice în timpul revoluţiei.

Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!” După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Ţării a votat o moţiune prin care aproba unirea fără condiţii cu România , exprimându-şi încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecţie specială pentru Basarabia.

Au votat pentru Unire:

• 1. Nicolae Alexandri
  
• 2. Elena Alistar
  
• 3. Ion Buzdugan
  
• 4. Ilarion Buiuc
  
• 5. Constantin Bivol
  
• 6. Ignaţie Budişteanu
  
• 7. Teodor Bîrcă
  
• 8. Nicolae Bosie-Codreanu
  
• 9. Ştefan Botnarciuc
  
• 10. Gheorghe Buruiană
  
• 11. Teodosie Bîrcă
  
• 12. Vladimir Bogos
  
• 13. Vladimir Budescu
  
• 14. Alexandru Baltag
  
• 15. Ion Valuţă
  
• 16. Nicolae Grosu
  
• 17. Vasile Gafencu
  
• 18. Simeon Galiţchi
  
• 19. Vasile Ghenţul
  
• 20. Andrei Găină
  
• 21. Alexandru Groapă
  
• 22. Dimitrie Dragomir
  
• 23. Felix Dudchievicz
  
• 24. Dimitrie Dron
  
• 25. Boris Epure
  
• 26. Pantelimon Erhan
  
• 27. Vitalie Zubac
  
• 28. Ion Ignatiuc
  
• 29. Ion Inculeţ
  
• 30. Teofil Ioncu
  
• 31. Anton Crihan
  
• 32. Ion Creangă
  
• 33. Afanasie Chiriac
  
• 34. Dimitrie Cărăuş
  
• 35. Ion Corduneanu
  
• 36. Grigorie Cazacliu
  
• 37. Anton Caraiman
  
• 38. Pavel Cocarlă
  
• 39. Ion T. Costin
  
• 40. Vladimir Ciorescu
  
• 41. Grigorie Cazacliu
  
• 42. Vladimir Cazacliu
  
• 43. Vasile Lascu
  
• 44. Nicolae Mămăligă
  
• 45. Mihail Minciună
  
• 46. Anatolie Moraru
  
• 47. Alexandru Moraru
  
• 48. Dimitrie Marţa
  
• 49. Gheorghe Mare
  
• 50. Mihail Maculeţchi
  
• 51. Dimitrie Marghitan
  
• 52. Teodor Neaga
  
• 53. Gheorghe Năstas
  
• 54. Constantin Oşoian
  
• 55. Gherman Pîntea
  
• 56. Vasile Mândrescu
  
• 57. Ion Pelivan
  
• 58. Efimie Palii
  
• 59. Ion Pascăluţă
  
• 60. Petru Picior-Mare
  
• 61. Elefterie Siniclie
  
• 62. Nicolae Suruceanu
  
• 63. Timofte Silitari
  
• 64. Chiril Sberea
  
• 65. Nicolae Sacară
  
• 66. Andrei Scobioală
  
• 67. Chiril Spinei
  
• 68. Gheorghe Stavro
  
• 69. Teodor Suruceanu
  
• 70. Gheorghe Tudor
  
• 71. Ion Tudose
  
• 72. Grigore Turcuman
  
• 73. Teodor Uncu
  
• 74. Pantelimon Halippa
  
• 75. Teodor Herţa
  
• 76. Leonida Ţurcan
  
• 77. Vasile Ţanţu
  
• 78. Nicolae Cernăuţeanu
  
• 79. Nicolae Ciornei
  
• 80. Vasile Cijevschi
  
• 81. Vasile Cerescu
  
• 82. Nicolae Cernof
  
• 83. Nicolae Soltuz
  
• 84. Constantin Stere
  
• 85. Zamfir Munteanu
  
• 86. Iacov Sucevan
  

S-au opus Unirii: Ştefan Balmez (bulgar), Arcadie Osmolovski (ucrainean) şi Mihail Starenski (ucrainean). În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleşi 90 de deputaţi şi 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aceştia au votat, alături de reprezentanţii altor regiuni româneşti, ratificarea Actelor Unirii aprobate de Sfatul Ţării, de Congresul Naţional din Transilvania şi de Congresul Naţional din Bucovina.

Vasile Gafencu şi Teodor Neaga - martiri ai neamului romanesc, deputati in Sfatul Tarii
info, birate, format:
radio / 112kbps / joint stereo / 44100 Hz / mp3

Problema constituirii si activitatii Sfatului Tarii a fost întotdeauna un subiect controversat de discutii în istoriografie.

Istoricii sovietici au considerat întotdeauna Sfatul Tarii o organizatie nereprezentativa, reactionara si contrarevolutionara responsabila de anexarea de catre români a Basarabiei în 1918.

O dogma sovietica sustine ca aceasta organizatie nu era reprezentativa pentru ansamblul populatiei Basarabiei. Prin urmare, deciziile ei erau contrare vointei majoritatii basarabenilor. Aceasta nereprezentativitate era abordata fie în termeni de clasa, fie în termeni nationali. Faptul ca moldovenii reprezentau doar 47% din populatie, dupa recensamîntul din 1897, dar pretindeau la 70% din locurile din parlament, invoaca totusi probleme deoarece, dupa cel de-al doilea razboi mondial, moldovenii au constituit de fapt doua treimi din populatie. O asemenea pretentie ar impune ideea ca etnicii moldoveni erau în favoarea unirii, dovada ce nu întra în scopul istoricilor sovietici. Prin urmare, istoricii sovietici au sustinut de obicei versiunea de clasa, precum ca marea majoritate a Sfatului Tarii o constituiau reprezentantii burgheziei si mosierilor, în timp ce taranii si muncitorii erau în mare masura subprezenti sau nereprezentati de fel.

- vezi :
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Punctul de vedere al cercetatorilor români, privitor la Sfatul Tarii, este exact imaginea inversa a dogmelor sovietice: parlamentul era un organ reprezentativ pentru populatia Basarabiei si exprima vointa majoritatii. Aceasta teza a fost valorificata si de unii cercetatori contemporani din Republica Moldova.

Nici un istoric român n-a apreciat niciodata reprezentativitatea Sfatului Tarii în termenii luptei de clasa, ci numai în termenii compozitiei etnice a populatiei. Cu toate ca istoricii români se concentreaza asupra dreptului legal al parlamentului de a decide asupra unirii, aceste argumente sînt depasite mult în greutate de presupunerea românilor, initial formulata, ca rezultatul era istoriceste inevitabil. Aceasta însemna ca rezistenta înregistrata la votul din aprilie si votul din decembrie erau înfatisate ca evenimente neînsemnate în textele românesti de istorie.


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Apreciind situatia creata, cercetatorul olandez W. P. van Meurs în lucrarea „Chestiunea Basarabiei în istoriografia comunista” mentioneaza: „ Istoricii angajati în disputul referitor la Basarabia, desi caracterizau aceleasi evenimente, nu erau condusi de aceleasi mobiluri si motivatii. La un anumit nivel chestiunea Basarabiei poate fi privita ca o competitie, în care liderii politici îsi rînduiesc, de fiecare parte, istoricii de care dispun ca pe niste combatanti si pe care-i introduc în lupta ca pe niste aparatori ai revendicarii patriei „ideale”, în acest caz Basarabia. Misiunea istoricului sovietic nu era sa investigheze în mod critic trecutul, ci sa modeleze istoria dupa axiomele politice la zi si sa denunte toate celelalte opinii”.

În pofida tuturor supozitiilor existente referitor la reprezentativitatea organului legislativ al Basarabiei, în baza informatiei de mai sus, sustinem ca în structura Sfatului Tarii persista o reprezentare proportionala conform principiului nationalitatilor pentru populatia Basarabiei. Conform datelor recensîmîntului din 1897, Basarabia era un tinut multinational. Sfatul Tarii
urma sa fie un organ legislativ care ar hotarî soarta Basarabiei, inclusiv si a minoritatilor nationale din cuprinsul ei, respectîndu-le drepturile. Aceasta idee a persistat din faza initiala de formare a Sfatului Tarii si a fost transpusa în practica în procesul de constituire al organului legislativ. Categoria de minoritate nationala reprezinta o conotatie etnica si nu de clasa, iar principiul proportionalitatii etnice a stat la baza constituirii Sfatului Tarii.

Foarte interesant sunt si parerile minoritatilor privind alipirea sau nu la Romania subiect discutat si votat la 27 martie 1918 in Sfatul Tarii.

In numele populatiei germane deputatul Van Lesh a declarat:

"In calitate de reprezentant al tuturor germanilor din Republica Moldoveneasca, care se ridica la mai bine de 75000, in numele fractiunii mele, declar ca populatia germana nu ne-a imputernicit sa hotaram chestiunea alipirii Republicii Moldovenesti oriunde ar fi. La aceasta chestiune poate raspunde doar Congresul tututor germanilor din Republica Moldoveneasca. De aceea ne abtinem de la vot."

In numele bulgarilor si gagauzilor a luat cuvantul deputatul Miserkov :

"Fractiunea bulgaro-gagauza m-a imputernicit sa declar ca ea in nici un caz nu se poate crede in drept, fara imputernicirea populatiei gagauze si bulgare din Basarabia, sa discute si sa hotarasca chestiunea alipirii Basarabiei la orice vecin... De aceea fractiunea bulgaro-gagauza in chestiunea Unirii Basarabiei cu România in orice conditii se abtine de la vot.

Reprezentantul populatiei ucrainene, deputatul A.Osmolovski, a afirmat urmatoarele:

Cand ucrainenii ne-au trimis pe noi in Sfatul Tarii, ne-au dat mandat, ca, fiind credinciosi ai republicii tinere, s-o pazim si s-o intarim.
Chestiunea alipirii ei, oriunde ar fi, nici nu s-a ridicat. Si de aceea noi, neavand imputerniciri pentru acest scop, nu ne socotim in drept de a hotari o chestiune de importanta atat de mare. Dupa parerea noastra, ea poate fi rezolvata numai prin vointa intregului popor al Republicii Moldovenesti, exprimata de Adunarea Constituanta."

In numele polonezilor, s-a pronunta deputatul Dudchevici:

"In aceasta zi mareata, eu salut calduros nefericitul si in acelasi timp fericitul popor moldovenesc infratit, care in sfarsit poate sa se uneascacu poporul românesc, legat prin sange. In numele poporului polonez sustin in intregime Unirea Basarabiei cu România, cum aceasta o doresc moldovenii, locuitorii bastinasi ai acestei tari."

Din partea Ligii culturale rusesti, Deputatul Greculov considera ca :

"Chestiunea unirii Basarabiei astazi, in ordinea urgenta nu poate fi rezolvata, sub nici un motiv; ea poate fi rezolvata numai de catre Adunarea Constituanta moldoveneasca."

Dupa ce si-au expus parerile si alti deputati din Sfatul Tarii , a fost pusa la vot Rezolutia " Blocului Moldovenesc" cu privire la Unirea Basarabiei cu România.
Rezultatul votarii a fost urmatorul :

Au votat pentru - 86 de deputati.
impotriva - 3
s-au abtinut - 36
absenti - 13
Deputatii ce s-au abtinut in marea lor majoritate erau reprezentanti ai minoritatilor. Din cele trei voturi impotriva , doua au fost exprimate de delaegatii ucraineni.