Statutul limbii române în Republica Moldova

Statutul limbii române în Republica Moldova

După ce a fost decretată limbă de stat, chiar dacă politicienii au preferat să–i dea altă denumire, în ultimii ani, limba română a ajuns să piardă tot mai mult teren în R. Moldova.

Perioada de la urmă poate fi comparată cu greu cu cea de după declararea independenţei.Oamenii uită că trăiesc într–un stat unde limba oficială este româna, că pentru această limbă au protestat în stradă şi au luptat sute de mii de basarabeni, la începutul anilor '90 ai secolului trecut. Potrivit specialiştilor, în R. Moldova are loc un proces de rusificare comparabil cu cel din perioada 1939—1941, doar că atunci limba rusă era impusă, pe când acum, mulţi şi–o asumă de bună voie. A vorbi ruseşte a devenit o scuză, sau chiar o modă, în unele sfere. Există spaţii publice în care limba rusă devine mai importantă decât limba de stat, iar la nivel oficial, termenul de limbă română dispare încet, cedând locul unor formule bizare, nemaiîntâlnite în alte state: limba de stat, limba oficială, limba moldovenească, având între paranteze, alăturat, formula corectă, limba română.

La cumpărături
Limba rusă redevine una dintre cele mai importante limbi vorbite în R. Moldova. În centrele comerciale, în special în cele mai mari, vânzătorii le răspund cumpărătorilor preponderent ruseşte, chiar şi atunci când cunosc limba română. «Nu ne putem exprima sau ne exprimăm mai bine în rusă», astfel enunţă ei atunci când insişti să–ţi răspundă în limba română.

Ne angajăm la muncă
Încercăm să obţinem un post de muncă. Fără exagerare, şi la această încercare ne–am ciocnit de nevoia de a cunoaşte limba rusă, scris şi vorbit. «Dacă nu cunoşti limba rusă, nu ai nicio şansă să fii angajat», acesta a fost răspunsul auzit în cadrul mai multor Direcţii Personal din cadrul unor prestigioase instituţii.

La librărie
Statutul limbii române este marginalizat şi în mai multe librării, chiar şi în cele cu denumiri curat româneşti: «Făt–Frumos», «Aurora», «Ştiinţa». Aici cărţile de mare valoare, editate în limba română, sunt destul de puţine şi se comercializează la preţuri care multora le potolesc cheful de citit.

«E anormal ca într–o ţară unde limba oficială e româna să fie mai multe ziare în rusă»

În R. Moldova cetăţenii de etnie română reprezintă 70% din numărul total al populaţiei, cei de etnie rusă fiind într–un număr mult mai mic. Această stare de fapt nu se răsfrânge, însă, asupra pieţei ziarelor şi a revistelor din R. Moldova, încărcată de publicaţii editate în limba rusă. Din numărul total de 243 de ziare şi reviste, potrivit Centrului Independent de Jurnalism, doar 25% sunt exclusiv în limba română, 39% sunt în rusă, iar 36% sunt în alte limbi.

Petru Macovei, director al Asociaţiei Presei Independente (API), a comentat în felul următor faptul că în rusă sunt mai multe ziare decât în română: «În general, e o cerinţă a pieţei, care solicită mai mult presă de limbă rusă. Dacă publicul ar cere mai multe ziare în limba română, atunci lucrurile ar arăta altfel decât acum. Eu nu salut acest lucru. La noi există o tradiţie de a citi în rusă, încă de pe vremea URSS, peste care oamenii nu au reuşit să treacă nici până astăzi. La fel, ziarele de limbă română stau economic mai prost, deoarece nu sunt solicitate, în timp ce ziarele de limbă rusă au un suport mare din partea grupurilor economice, a trusturilor conduse de persoane din Federaţia Rusă sau care vorbesc limba rusă. Este un fenomen anormal, într–o ţară unde limba oficială e româna, să fie mai multe ziare în rusă. O altă problemă e faptul că oamenii nu prea citesc. Cei care o făceau au plecat între timp din Moldova, iar cei rămaşi sunt preocupaţi de alte treburi».

Nu avem în chioşcuri niciun ziar din România, deşi săptămânal apare «Antena», ziar editat în Ucraina

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Cum a fost rusificată Basarabia ?

Rusificarea este adoptarea voluntară sau silită a limbii ruse sau a altor atribute ruseşti de către comunităţile neruse. Într-un sens mai larg, rusificarea este folosită pentru numirea influenţei limbii ruse asupra limbilor slave, baltice sau a altor limbi vorbite în regiunile care au fost sau continuă să fie controlate de Rusia, care au dus la apariţia importurilor lingvistice masive în unele limbi, aşa cum este limba bielorusă, română sau ucrainiană. În sens istoric, termenul se referă la politicile oficiale sau neoficiale din Imperiul Rus şi Uniunea Sovietică cu privire naţiunile constituente ale ţării şi la minorităţile naţionale de Ruse supuse dominaţiei imperiale.

Principalele zone de interes ale rusificării sunt cele ale politicii şi culturii. În politică, principalul element al rusificării a fost şi rămâne în continuare practica numirea ruşilor în poziţii administrative importante în instituţiile naţionale ale altor popoare componente ale Imperiului Rus sau ale Federaţiei Ruse. În cultură, rusificarea se manifestă în primul rând prin dominaţia limbii ruse în afacerile oficiale şi prin puternica influenţă a limbii ruse asupra limbilor naţionale. Modificarea compoziţiei etnice a regiunilor dominate de Imperiul Rus sau Federaţia Rusă în favoarea ruşilor este de asemenea considerată de asemenea o acţiune de rusificare.
Unii cercetători fac o distincţie între rusianizare – diseminarea limbii şi culturii ruse şi a ruşilor în culturile şi regiunile neruse – şi resuficare – procesul de schimbare a etichetei naţionale a unei persoane neruse într-una rusă. Din acest punct de vedere, răspândirea limbii şi culturii ruse şi a etnicilor ruşi (rusianizare) nu este echivalentă cu asimilarea culturală a neruşilor (rusificare).
Atât Imperiul Rus cât şi Uniunea Sovietică au promovat politici de micşorarea a autonomiei culturale a Basarabiei şi de schimbare a compozitiei etnice a regiunii. Deportarea sau colonizarea românilor moldoveni a fost acompaniată de colonizarea slavilor în Basarabia, în special a ruşilor şi ucrainienilor, dar şi a evreilor. Limba de comunicare interetnică a devenit limba rusă, ceea ce a dus la o rusificare a elitelor şi după aceea a altor categorii. Autorităţile sovietice au proclamat limba română, rebotezată „moldovenească”, (româna scrisă cu alfaberul chirilic) ca fiind limba „poporului” locuitor al RSS Moldoveneşti, luptând din toate puterile pentru distrugerea ideii de identitate dintre români şi moldoveni. Apărătorii alfabetului chirilic afirmau că din punct de vedere istoric româna/moldoveneasca a fost scrisă cu chirilice, deşi alfabetul chirilic moldovenesc diferea de alfabetul chirilic român. În şcoli, limba română a fost înlocuită în totalitate cu cea rusă, iar liturghiile se putea desfăşura numai în limba rusă.

sursa [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

„Limba noastră” - de Ion Mischevca [MoldNova]

Din punct de vedere anatomic, limba este principalul organ gustativ și de îngurgitare din corpul uman. Însă, în organismul statal de la est de Prut, limba reprezintă o permanentă sursă de învrăjbire. Unii o numesc „moldovenească”, crezând că astfel își dovedesc descendența directă din Ștefan cel Mare, iar alții îi spun corect „română”, dar o vorbesc greșit, cu rusisme și calchieri. Mai există și a treia categorie de moldoveni, care înlocuiesc aspectul filologic cu cel (cuni)lingvistic, denumindu-și organul de vorbire „limba noastră”.

Unicitatea lingvistică a R. Moldova constă nu doar în cea mai lungă denumire a unei limbi oficiale: „limba moldovenească funcționând în baza grafiei latine” (conform art. 13 din Constituție) sau în imnul de stat, care este dedicat exclusiv limbii (pe versurile lui Alexei Mateevici), ci și în politizarea excesivă și chiar ridiculizarea subiectului („felicitări cu limba”). Orice dezbatere științifică pornește de la argumente, nu de la (re)sentimente. Nu este suficient să spui că vorbești „moldoveneasca” pentru că așa vrea mușchiul tău din cavitatea bucală. Nu poți aplica normele gramaticale, lexicale și fonetice ale unei limbi existente (româna) în cazul unei alte limbi inventate („moldoveneasca”). Oriunde în lume, asta se cheamă furt.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Revista Pentru Adevăr, Septembrie 2010
ptadevar.wordpress.com

LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ

Limba este cheia fermecată cu care descui o ţară şi cunoşti un popor (Victor Duţă), o pătrunzi de la rădăcini până în prezentul în care te afli chiar tu. Să cercetăm printr-o retrospectivă evenimentele de acum 20 de ani, atunci cand în jur de 150 000 de oameni din toată ţara s-au strâns în inima capitalei pentru a-şi cere dreptul de a vorbi limba strămoşilor săi. După nenumărate încercări cu bastaone de cauciuc, arestări, amendări, maltratări la care a fost supus, poporul şi-a obţinut victoria. Printre lozincile manifestanţilor au apărut “Suveranitate”, “Limbă, alfabet”, “Libertate”, atât de strâns legate între ele, încât nu putem nega afirmaţia lui V. Alecsandri că “Limba este cartea de nobleţe a unui neam” . Deci după “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august, Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe. Este un exemplu perfect în care poporul s-a solidarizat să-şi apere interesele şi probabil interesul istoric, fundamental-limba maternă!

Timp de aproximativ 5 ani s-au bucurat moldovenii de limba română ca limbă de stat şi de imnul “Deşteaptă-te române”, pentru ca în 1994, prin noua constituţie, să se revină la denumirea oficială din perioada sovietică, aceea de „limbă moldovenească”, fapt absolut nefondat ştiinţific şi care nu pare a fi decât un alt joc politic, iar încercarea din 1996 a preşedintelui Mircea Snegur de schimbare a numelui limbii oficiale în „română” a fost respinsă de Parlamentul moldovenesc. Tot în 1994, imnul “Deşteaptă-te române” a fost înlocuit cu poezia “Limba noastră”, poezie scrisă de Alexei Mateevici, cuprinzând patru strofe de câte 12 versuri. Poezia este un elogiu adus limbii române (fără ca numele limbii să apară explicit) şi un îndemn pentru preţuirea ei, chiar daca voalat s-a încercat menţinerea acestei valori naţionale.

Importanţa limbii în definirea identităţii unui popor, se observă cu atât mai mult cu cât aceasta este implicată mai mult în jocurile politice.

Un alt punct de reper interesant prezintă şi faptul că, conform art. 13 din constituţia Republicii Moldova, limba de stat este limba moldovenească, iar limba predată în şcoli drept limbă de stat e limba română. Absolvenţii, atât cei care vorbesc limba română cât şi cei alolingvi, dau examen la limba română, această dualitate punând sub semnul întrebării unde se învaţă limba moldovenească, cine o vorbeşte, unde sunt consfinţite regulile acestei limbi şi modul în care aceasta se transmite din generaţie în generaţie.  Glumă

Un studiu absolut fenomenal a fost efectuat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene care a relevat, în mod absolut surprinzător, că 95.26% dintre români înţeleg spontan limba oficială a Republicii Moldova, respectiv, limba moldovenească. Fenomenul este cu atât mai teribil cu cât limba în cauză este, după cum probabil se cunoaşte, una dintre cele mai noi limbi indo-europene apărute pe planetă. Uluiţi, cercetătorii britanici afirmă că singura explicaţie plauzibilă este că românii sunt înzestraţi genetic cu inteligenţă deosebită, talent în comunicare şi o profundă înclinaţie spre limbi străine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este şi acela că procentul de 4.74% din populaţie care nu manifestă o asemenea înţelegere spontană este reprezentat de minorităţi naţionale, în special ungare, care de asemenea nu înteleg nici limba română. Studiul a fost demarat de autorităţile europene în încercarea de a cuantifica necesarul de traducători autorizaţi din limba română în limba moldovenească.