Românismul în Basarabia

Românismul în Basarabia

Două flori ale demnităţii noastre

S-a împlinit în 2006 - 100 de ani de la naşterea lui Petre Ştefănucă (14 noiembrie) şi 80 de ani ai lui Antonie Plămădeală (17 noiembrie). Primul, mare etnolog şi monografist român, s-a născut la Ialoveni, a absolvit Universitatea din Bucureşti la profesorul Gusti, a ajuns directorul Institutului Social din Basarabia şi a fost condamnat la moarte fiindcă nu s-a dezis de românitatea sa.

Când era anchetat de KGB, a putut de mii de ori să se lase de „români”, să spună că e moldovan, că Stalin este tătuca popoarelor. Astfel putea foarte uşor să ajungă chiar şi preşedinte (nu doar vicepreşedinte!) al Sovietului Suprem, preşedinte al Academiei de Ştiinţe, rector al Universităţii, scriitor al poporului (ca atâţia!!!). A ales demnitatea şi a murit în Gulag la 16 iulie 1942. Aşa oameni are Basarabia! Aşa a înţeles profesorul Ştefănucă viaţa omului, ca verticală morală, ca demnitate naţională, ca floare a câmpului! Al doilea, Antonie Plămădeală, s-a născut la Stolniceni, Lăpuşna. A avut chemare de la Domnul pentru viaţa monahală. Sfârşitul războiului l-a prins la Bucureşti unde, pentru activităţi anticomuniste, a fost condamnat (deşi era călugăr) la mai mulţi ani de puşcărie. După ce a ieşit din închisoare a fost „dat afară” şi din mănăstire. Cum avea o pregătire intelectuală excepţională a putut atunci să se lepede de ortodoxie şi să ajungă (ca atâţia!!!) preşedinte al Marii Adunări Naţionale, academician sau scriitor al poporului. A ales să muncească cu ziua, timp de 12 ani, pe la diferite fabrici din Bucureşti. A măturat străzile, a cărat saci cu spatele, dar nu şi-a vândut sufletul. După 1968, când a bătut vântul reformator dinspre Praga, Patriarhul Iustinian l-a readus în biserică şi l-a făcut direct episcop. A ajuns unul din marii ierarhi creştini ai lumii şi Mitropolit al Ardealului, a scris peste 40 de cărţi de istorie şi critică literară şi a zidit complexul monastic de la Sâmbăta, extraordinară simbioză arhitectonică românească din mileniului III.

Ce rezumă aceste două destine basarabene? Că, în pofida trădărilor politice şi intelectuale (şi ele sunt cu duiumul, mai ales după 4 aprilie), există un colosal model de omenie în Basarabia. Că cel care s-a lăsat de neam, de tradiţii, de biserică şi s-a dat cu fantoma comunistă pentru o fărâmă de scaun în parlament, nu este erou al timpului nostru, ci nălucă a acestui timp. Că românii din Basarabia au foarte adânci rădăcini de demnitate, deci şi de viitor.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]