Eugen / Stefan Holban

Un interviu al lui Eugen Holban, fiul lui Stefan Holban - unul din intemeietorii Sfatului Tarii.

Zilele acestea, la Chişinău s-a aflat publicistul Eugen Holban. Stabilit la Paris din 1986, el a venit, la venerabila-i vârstă de 88 de ani, pentru inaugurarea bustului tatălui său, Ştefan Holban - unul dintre întemeietorii Sfatului Ţării şi deputat în Parlamentul României în patru legislaturi. Bustul a fost dezvelit la Liceul Teoretic din Cărpineni, r-l Hânceşti, instituţie ce poartă numele lui Ştefan Holban.

Nicolae Roibu

- Domnule Holban, sunteţi născut la Chişinău. Cum aţi ajuns la Paris?

- Viaţa mea aş împărţi-o în trei. Prima parte a fost în Basarabia, a doua în România, iar a treia se întâmplă în Franţa. În Basarabia am făcut şcoala primară şi liceul, iar studiile superioare - la Politehnica din Iaşi. Evenimentele din 1940 m-au prins la Chişinău. În seara când s-a anunţat cedarea Basarabiei, n-am mai dormit, toată noaptea pregătindu-ne pentru plecare. Ne-am stabilit la Bucureşti, unde am activat în cadrul Ministerului Industriei Alimentare până la emigrarea în Franţa, în 1986.

- Care a fost motivul emigrării dvs. în Franţa?

- Regimul totalitar şi autoritar al lui Ceauşescu, plus dorinţa de a fi, a gândi şi a scrie liber, ne-a determinat pe mine şi pe soţia mea să plecăm în Franţa ca turişti şi să cerem azil politic acolo. La Paris, dat fiind faptul că învăţasem în liceu legătoria de cărţi, am iniţiat o metodă proprie de editare. Scriam textele, iar multiplicarea o făceam la imprimerie. Majoritatea scrierilor mele le-am dedicat Basarabiei. Până la celebra cădere a Zidului Berlinului, am tot scris şi publicat. Ultimul meu volum a fost editat acum doi ani, fiind intitulat "Rusia postcomunistă”.

- Ce anume doreaţi să spuneţi prin cărţile dedicate Basarabiei?

- Vroiam să lămuresc cele două mari probleme - istoria şi limba. Să ştie toată lumea că suntem români şi că Basarabia este românească. Prima carte a şi fost intitulată "Basarabia românească” - era un studiu toponimic, cu două introduceri scurte în limbile engleză şi franceză, care viza localităţile ce aveau denumiri identice în Basarabia şi în restul Ţării. Era o dovadă a unităţii neamului şi a identităţii naţionale, românii chiar îmi spuneau că aceasta ar servi drept exemplu pentru nişte eventuale tratative cu URSS... Au urmat cărţile despre figuri basarabene în decursul istoriei, despre influenţa literaturii basarabene în cultura României, despre Congresul ostaşilor moldoveni care a iniţiat Sfatul Ţării. Pe urmă am editat "Glasul sângelui”, în care am prezentat mai multe personalităţi şi felul în care au influenţat ele pozitiv Basarabia. Articolele pe care le-am scris le-am publicat în mai multe reviste din Occident şi din Basarabia.

- N-aţi avut neplăceri când aţi plecat din România?

- Nu. Doar că mi-au confiscat apartamentul din Bucureşti. Eram trataţi ca trădători cei plecaţi peste hotare.

- Tatăl dvs. a fost unul dintre cei care au făurit Unirea Basarabiei cu România la 1918. Cum vi-l amintiţi?

- El a fost unul dintre cei care au organizat primul Congres al ostaşilor moldoveni, în cadrul căruia s-a hotărât înfiinţarea Sfatului Ţării. Apoi, sfătuit de Pan Halippa, a urmat Dreptul la Iaşi. După care, s-a angrenat în viaţa politică a ţării. A fost membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, parlamentar în patru legislaturi, prefect al judeţului Lăpuşna. A construit şoseaua Lăpuşna-Cărpineni, un gimnaziu în această localitate. Un caz unic în istoria politică a României a fost faptul că a restituit statului peste un milion de lei (fond secret) acordat pentru organizarea alegerilor.

- De ce, totuşi, părintele dvs. a fost arestat în 1957?

- La o zi onomastică, organizată de un grup de membri ai Partidului Naţional-Ţărănesc, s-a discutat despre posibilele consecinţe ale extinderii Revoluţiei din Ungaria. Tatăl meu a spus: "Vom trăi şi vom vedea!”. Atât. Dar a fost judecat la 15 ani de muncă silnică, procurorul specificând că s-a ţinut seama de trecutul lui politic, de faptul că a făcut parte dintr-un partid, chipurile, moşieresc! Tata a murit în închisoare în 1961. Doi ani de zile nu i-a fost înregistrat decesul, iar mormântul lui nu e cunoscut nici astăzi. Am vrut să-i aduc osemintele la Mănăstirea Cernica, unde se făcuse un colţ pentru deputaţii din Sfatul Ţării, dar n-am găsit locul unde a fost înmormântat. Am pus în cimitirul din spatele închisorii o piatră funerară, unde am scris că pe undeva, în acest colţ de cimitir, se odihnesc rămăşiţele lui Ştefan Holban. Cu asta mi-am făcut datoria.

- Cine a contribuit la înălţarea bustului de la Liceul Teoretic "Ştefan Holban”?

- Bustul a fost edificat printr-o contribuţie generală: au dat câte puţin elevii, profesorii, sătenii, români din diasporă. Mă bucur că, pe 3 octombrie, consiliul local Cărpineni i-a acordat tatălui meu titlul de cetăţean de onoare al comunei!

- Cum credeţi, e posibilă astăzi unirea cu România?

- Unirea a fost posibilă când s-a prăbuşit imperiul sovietic. Când a fost distrus zidul berlinez, în ziarele din Occident se scria: "Iminenta unire a Moldovei cu România”. Or, acest lucru nu s-a întâmplat. Un moment ratat, din motive necunoscute. Chiar şi autorităţile ruseşti au crezut mai mult decât noi că se va produce unirea.

- Cum este acum Basarabia?

- Am regăsit-o sub influenţa totală a Moscovei. Deschideţi televizorul şi veţi vedea.

- De unde vă informaţi la Paris despre Basarabia?

- Ca să primesc ziarele de aici, trebuia să mă abonez şi la "Moldova Suverană”. M-am abonat şi la TIMPUL, dar nu l-am primit.

- Ce cunoaşteţi despre basarabenii emigraţi în Franţa?

- La marginea Parisului, românii basarabeni au închiriat de la catolici o biserică şi se întâlnesc acolo în fiecare duminică. Majoritatea lucrează în construcţii. De două ori pe an au o reuniune mare şi, astfel, menţin aprinsă flacăra spiritului basarabean.

- Timp de 16 ani, sprijiniţi concursul "Moştenire”, pentru elevii din RM!

- Nu susţin financiar acest concurs, ci moral şi organizatoric. Primele două ediţii le-am făcut sub auspiciile comunităţilor românilor din Franţa. Pe urmă, am înfiinţat Asociaţia "Alianţa pentru sprijinirea Basarabiei” şi de atunci colectăm fonduri, inclusiv de la românii din SUA.

- La ce visaţi acum?

- Visez ca Rusia să revină la un stat normal şi să abandoneze această absurditate despre hegemonia şi supremaţia ei asupra altor state, care nu are nicio justificare. Aşa cum într-un stat civilizat miliardarul şi cerşetorul au aceleaşi drepturi în faţa legii, aşa trebuie să fie şi în Rusia. Când statele mici vor fi tratate la egal cu cele mari, va fi o cu totul altă situaţie. De altfel, existenţa Transnistriei este o consecinţă a dreptului forţei. Ea nu e recunoscută de nimeni, decât de ruşi.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]