Articole despre regiunea Basarabiei

Articole istorice despre Basarabia

Continuitatea spiritului românesc în Basarabia
Nicolae Iorga
(1918)

[Versiunea intreaga o gasiti ca fisier atasat la grupul yahoo al forumului]



[...]
a fost oare în Basarabia vreo întrerupere a spiritului românesc, macar în anume din clasele aflatoare acolo?
S-a întins vreodata asupra acestei Moldove rasaritene, cuprinzând atât de mult din gloria trecutului luptator, care ni este comun, acea necunostinta a lucrurilor românesti, acea parasire a tuturor amintirilor, acea uitare de sine pe care o cred nestiutorii si pe care vreau s-o întareasca în mintile acestora oamenii cari socot, fara dreptate, ca un act politic se poate îndeplini, ca prin vraja, instantaneu, naprasnic, fara nimic din acea atmosfera culturala, din acea pregatire sufleteasca prin care singure popoarele pot sa ajunga la tinta lor, - restul fiind numai o întâmplare si o aventura?

I
În 1812 ceea ce s-a patentat politiceste ca "Basarabie" era, supt multe raporturi, în conditii de rezistenta mai bune decât Moldova de Sus, care, la anexarea din 1775, a devenit o Bucovina.
[...]

II
Pe la 1812 nu putea sa existe o literatura "basarabeana". Viata intelectuala în Moldova cea întreaga era centralizata: ea se gasea toata la Iasi, câta era. Si trebuie sa tinem sama si de atmosfera din acest sfârsit de epoca fanariota, când influenta greceasca era mai puternica, mai asfixianta decât oricând - si ea a tot crescut pana la 1821, - când unii dascali si boieri ocrotitori puteau nadajdui sa confunde terile noastre într-o mare Grecie a viitorului, având acelasi spirit elenic ca si celelalte provincii ale ei: chiar când se scrie deci româneste, e vorba numai de traduceri, de prelucrari, de biletele de dragoste si tânguiri de o melancolie obosita si netrebnica.
Astfel tinuturile moldovenesti din rasarit se desfacura fara ca pe pamântul lor sa fi ramas cineva în stare sa arate, într-un timp când nici Iasul nu se pricepea s-o faca, durerea fireasca pentru sfâsiarea unui popor.

[...]
Scrisul basarabean era sa plece întai - pentru a decadea rapede, dar fara ca prin aceasta sa înceteze si constiinta româneasca în aceasta provincie - de la cineva care, cum spune el însusi, a fost totdeauna un desterat:

Mâhnit si pe gânduri sed posomorât
Cu un dor nespus,
Si-ntristat si dornic, traind amarât,
Ma uit spre Apus...

Acolo îi viata!
Acolo-i speranta!
Sa fim fericiti
De-am fi toti uniti!

Eu, tânar fiind,
Acolo lasând
Stramosesti mormânturi, frati ce ma iubea
Si plina de gratii pe Moldova mea
Dornic parasind.

Nascut poate în Iasi, fiu de boierinas moldovean, nepot de frate al marelui Mitropolit Iacov Stamati, cunoscator al acelor moravuri fanariote pe care le-a descris superb în dialogul cocoanei, cilibiului si dascalului învatacel al scolii domnesti din capitala Moldovei, Constantin Stamati ramâne dincolo de Prut la 1812, când era acum un om în toata firea.

La 1821 izbucneste dincoace miscarea grecilor. Românii nu se raliaza la dânsa. Peste carantina, familii boieresti, membri ai clerului înalt trec în Basarabia. Mitropolitul Veniamin se adaposteste la Colincauti; Dinu Negruzzi, cu toti ai lui, între care viitorul scriitor de frunte Costachi Negruzzi, se afla, un timp, la Sarauti, în aceleasi parti ale Hotinului. Atâtia parasesc chiar salasul lor de la tara pentru a vedea Chisinaul, unde noua ani de stapânire ruseasca nu adusesera decât doar largirea stradelor si ridicarea câtorva cladiri administrative, vechiul oras moldovenesc, fara înfatisare de capitala, fiind "desert si tacut" si înviorându-se numai prin sosirea acestor bejenari, zgomotosi si doritori de a se mângâia prin petreceri.

Atunci Puskin, gloria romantismului rus, locuia acolo, culegând impresii despre tigani vagabonzi si tigance amoroase, despre greci gelosi si despre tovarasele lor neastâmparate, si se arata înca vechea casa boiereasca în care a vegetat. Cei dintai fii de boieri cari se pregateau de cariere, între ei Alecu Donici, în asteptarea unei situatii în armata, priveau cu admiratie pe geniul întunecat al byronismului moscovit, si Negruzzi n-a uitat niciodata vedenia. Stamati învata limba noilor oficialitati si se pregatea a traduce pe Puskin însusi, pe Lermontov, rivalul acestuia, pe fabulistul Crîlov, probabil pe Chemniter si Dimitriev, pe prozatorul Sirovski.

Apoi, de la 1823 încoace, lumea se întoarse în Moldova. În sfârsit - izolarea? Nu. Caci, la 1828, în legatura cu greutatile din Orient, noul tar Nicolae facea ca trupele lui sa treaca Prutul - si ele erau sa ramâie în Principate nu mai putin de sase ani, în cursul carora aceiasi rusi au fost într-o Moldova si cealalta.
Atunci pentru întaia oara Stamati trece hotarul si vede, între altele, iarmarocul din Folticeni. El, care avea acum gata o mare parte din opera lui literara, descrie si acest pitoresc amestec de rase si de costume. Literatura Basarabiei, absolut moldoveneasca în tendinte, îsi ia astfel o data sigura de plecare

III

[...]

În Basarabia ramâne pentru a scrie româneste întai Stamati. El n-a învatat aceasta limba din "Gramatica ruso-româna" (foarte interesant e, potrivit cu ideile lui Daniil Philippide, autorul Geografiei României, ca nu se zice, în titlul rusesc, "Gramatica ruso-moldoveneasca", ci "româna"), a lui Stefan Margela (Petersburg, 1827), probabil aromân din Macedonia, tiparita pentru nevoile statului si pe socoteala lui. E tot vechiul si frumosul grai, plin de cuvinte adânc rasunatoare în inimi, acel grai de care nu va voi sa se desparta omul de bun simt, întrebuintându-l, pentru placerea multora, fie si în ciuda câtorva pana la sfârsit.

Stamati ceteste pe poetii rusi si-i traduce ori îi imita; ceteste pe scriitorii francezi pentru acelasi scop, si, pe lânga prelucrari dupa Lamartine si Hugo (sau dupa irlandezul Thomas Moore, tradus în limba franceza), se pot gasi pagini luate din Grandeur et décadence militaire a lui Alfred de Vigny. Harnic om si care stie sa-si aleaga lectura, cum stie s-o faca de folos pentru natia lui, - ceea ce e putintel mai greu si mai rar! Dar izvoare de inspiratie, noua, proprii îsi afla el trecând catre noi hotarul rapirii din 1812.
[...]
Aceste scrieri ar fi ramas însa necunoscute, contactul literar nu s-ar fi stabilit, - dovada de unitate sufleteasca - între cele doua Moldove despartite, daca miscarea pornita si condusa, pâna la ultimele ei consecinte politice, de Mihail Kogalniceanu, întors din Apus cu atâta bogatie culturala în sufletul lui mare, n-ar fi intervenit, strângând, deocamdata numai la munca scrisului, pe românii de pretutindeni, ca sa afirme îndraznet un ideal nou, prin revistele sale Dacia literara si Arhiva româneasca.
În cea dintai apare, la 1840, poema lui Stamati Gafita blastamata de parinti si o bucata lirica. Ele sunt trimese de bucovineanul C. Hurmuzaki, în curând el însusi însarcinat de moldoveni cu procese în Basarabia. Supt îngrijirea lui Kogalniceanu, cam pe timpul când Hurmuzaki se stabileste în Iasi, apare aici admirabilul poem, de o spontaneitate unica, în care basarabeanul aduna amintiri de cronica, aventuri din povesti, cunostinta de datini pentru a face din ele, cu numele lui Ciubar-Voda si cu ispravile fiului sau Bogdan, un "Orlando furioso" - pus si în titlu astfel - al românilor, opera neimitabila, si astazi înca plina de mireazma pe care o da numai sinceritatea absoluta unita cu un talent original si cutezator.

IV

Am fost si eu român,
Dar m-am facut pagân,
Caci, tânar fiind,
Bietul meu pamânt
De tatari calcat,
Ei sclav m-au luat.
De-acum numai moartea
Sa ma scape poate
De pagânatate.


V
Trei judete basarabene fusesera capatate, deci, pentru Moldova prin tratatul de la Paris, desi Austria, din motive pe care le întelegem, ar fi vrut sa se adauge principatului, a carui unire cu cel muntean n-o voia, Basarabia întreaga, formându-se astfel un puternic stat clientelar. Nu erau judetele cele mai bune; daca la Cahul, pe Prut, traditiile românesti nu fusera întrerupte macar o clipa, regiunea de la rasarit a fost, mult timp, raia turceasca, loc gol pentru ratacirile pradalnice ale tatarilor si apoi salasul acestora, Bugeacul lor, samanat cu sate de indigeni meniti robiei. Înca de pe la 1770, într-unul din razboaiele lor cu turcii, rusii sfarâmasera acest cuib, dar, provincia neramâindu-li si turcii revenind în cetati, pe care le întarira si mai mult, cu deosebire Ismailul, s-a întâmplat ce nu statea în planurile nimanuia din straini: întinderea elementului românesc din vecinatate. El era însa destul de rar pentru ca rusii, stapâni dupa pacea de la 1812, sa poata aseza la 1829 bulgarii compromisi cu dânsii, pe cari trupele imperiale, la retragerea lor din Bulgaria propriu-zisa, îi luasera cu sine si-i colonizara aici. Si alte natii fusesera asezate prin aceste parti, împestritând caracterul national al terii.

Guvernul românesc, care era sa ramâie pâna la o noua expropriere, în 1878, ar fi putut face deci o opera nationala, atragând în Basarabia sa ce era mai bun în cealalta si exercitând de acolo asupra partilor vecine o necontenita si puternica influenta culturala. Nu a facut-o însa, poate de frica uriasului vecin, poate din orientalism zabavnic - ce ni sunt noua douazeci de ani!, - poate din marele nostru pacat politic, lipsa de conceptie. Nici episcopia cea noua a Dunarii de Jos (opusa celei rusesti de la Akkerman) n-a avut decât doar meritul de a fi apropiat de cultura noastra pe câtiva bulgari, cari s-au grabit apoi sa se spele de dânsa.

Neamul românesc
1906 , anul I, nr. 57

DURERI SI SPERANTE DIN BASARABIA

Dintr-o scrisoare a unui basarabean:

"Aici pe la noi în Basarabia e liniste, dar ca balaurul cel îngrozitor din povesti se târaste o reactie care este mai ales pentru aceea amenintatoare, pentru ca vine, nu din partea guvernului, ci din partea societatii si poporului. La ultimele adunari din Chisinau - unul din cele mai "moldovenesti" tinuturi ale Basarabiei - când era vorba despre învatamântul pe limba româneasca în scolile satesti ale zemstvo-ului, toti reprezintantii, în numar de doisprezece, ai teranimii au fost contra, si propunerea a fost raspinsa. D. Dicescu, maresalul nobilimii, presedintele adunarii, a fost indignat, si, dupa încheiere, nu gasia destule cuvinte pentru a explica teranilor ce nedemna a fost purtarea lor într-o chestie nationala. "Alianta Poporului Rusesc" - o societate extrema, cu scopul propagarii ideilor nationaliste rusesti si cu tendinta pan-rusificatoare, raspândeste ideile sale prin popor si a deschis pana acum o multime de sectiuni prin toata Basarabia.

Teranii nostri se înscriu în "Alianta"."

Neamul românesc
1912 , anul al VII-lea, nr. 53

UN CENTENAR

În aceasta clipa strabat ulitile Chisinaului cu strade largi si înalte cladiri oficiale, popi în vesminte straine cântând tropare slavone, si din turnurile bisericilor ciudate cu coperisuri verzi se revarsa, spre marirea aniversarii de o suta de ani a unei cuceriri, sunetul clopotelor. În forma religioasa macar, oficialitatea stapânilor prin sabie se bucura ca a rapit atunci si domneste acuma peste aceasta a suta parte din vasta Rusie.

Cuceritii, stapânitii, supusii sunt doua milioane de moldoveni. Si între dânsii nu sunt macar doua mii care sa înteleaga nedreptatea, jignirea, umilinta ce se ascunde pentru ei în aceasta defilare a odajdiilor de aur, a uniformelor, a hainelor de gala în sunetul greoi de proslavire al aramei din care se varsa si tunurile.

E armonia între sila nerusinata si inconstienta supusa.

De aici, unde muncim spre întemeiera altui viitor, pentru românii din orice colt al mostenirii lor, raspundem la aceasta "serbare" nu prin "geamatul" de care vorbeste proza necuviincioasa si atâtatoare a d-rului Racovski, ci printr-o afirmare de constiinta si printr-o fagaduiala solemna.

Stim ca români locuiesc între Prut si Nistru. Stim ca nimeni nu i-a putut abate de la datinile lor stravechi si nu-i va putea abate nimeni. Stim ca de la un capat la altul al "oblastiei" basarabene în piatra vesnica e scrisa gloria Moldovei.

Si fagaduim ca vom da tot ce e mai bun în noi, credinta si munca, noi însine si urmasii nostri, pentru ca vechea nedreptate sa se stearga si viata nationala libera sa domneasca si peste acele plaiuri ale întunerecului si robiei, unde dreptul nostru vesnic ne cheama.

Analele Dobrogei:
Revista Societăţii Culturale Dobrogene/ dir.: C. Brătescu.- Cernăuţi: Institutul de Arte grafice şi ditura "Glasul Bucovinei", 1930.-An. 11.- Nr. 1-12.-235 p.

Biblioteca Nationala a Moldovei,

Noi informațiuni etnografice, istorice si statistice asupra Dobrogei si a regiunilor basarabene învecinate Dunărei, pag.65

notite despre cum a fost populată teritoriul Basarabiei cu colonii bulgare:

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]