Lecţii de limba română!

Rezumarea primului mesaj :

Aceasta este o temă în care ar trebui să ne corectăm, să vedem care sunt formele corecte gramaticale, să vedem ce e corect şi ce nu...

P.S.
**şi referitor la o chestie măruntă: încurajăm să scrieţi cu diacritice şi cât mai corect gramatical posibil.

Resurse la temă:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

sintagma "necătînd la..." este o calchiere gresita din limba rusa (ni smatrea na...), de care, din pacate, foarte multi uzeaza. Straduiti-va si folositi alte expresii ca: "in pofida acestui fapt", "in ciuda faptului", "desi". Nu ne trebuie noua astfel de imprumuturi, care slutesc doar limba noastra cea romana...

eu totusi imi cer scuze, pe alocuri pun diacritice, pe alocuri nu... Prea este englezificata reteaua internetului, daca se poate asa de exprimat

deci până la urmă ai reușit să rezolvi problema cu diacritice?

e peste tot romanian language, iar situaţia aceeaşi. Iată cum se primeşte: scriu normal, văd că şi textul se primeşte fără "figuri geometrice", pe cînd în textele celorlalţi membri literele "ş" şi "ţ" ramîn problematice...

incearca sa setezi limba de baza al forumului pe romana sau engleza si vezi daca se vede vreo schimbare.

hm, diferenţă este! Chiar mulţumesc pentru ajutor! Totuşi, care-i garanţia că vizitatorii toţi vor deosebi diacriticele?... Cum n-ar fi, limba română e cea mai frumoasă! Şi scrisă, şi la nivel oral! Neîndoielnic e farmecul popular şi al graiului nostru moldovenesc, dar fără rusisme şi calchieri din rusă!

P. S.: Imaginaţi-vă cum ar arăta scrisul nostru, dacă ar oglindi exact idiomul lui voronin!

cum e corect: GREŞEALĂ sau GREŞALĂ? Eu cred ca prima variantă e cea bună, dar ştiu că adeseori îmi puneam întrebări în privinţa aceasta...

mulţi dintre noi spun "mă stărui" în loc de "mă strădui". ATENŢIE! Expresiile respective sînt paronime, şi nicidecum sinonime!
A stărui înseamnă a ruga insistent şi în mod repetat pe cineva; a insista.
A (se) strădui = a se forţa, a se osteni, a se sili, a se zbate, a se sîrgui etc.
Exemple: Părinţii întotdeauna stăruie asupra faptului ca noi să-i ascultăm.
M-am străduit ca de ziua ei sa-i pot face o surpriză.

etcetera (prescurtat etc), din latinescul et caetera, echivalează cu "şi aşa mai departe", "şi alţii", "şi altele". Prin urmare, plasarea virgulei înainte de "etc" este o eroare ortografică, întrucît conjuncţia copulativă "şi" nu admite să fie precedată de virgulă (cu anumite excepţii).

margo a scris:cum e corect: GREŞEALĂ sau GREŞALĂ? Eu cred ca prima variantă e cea bună, dar ştiu că adeseori îmi puneam întrebări în privinţa aceasta...

Prima variantă e cea corectă, a doua sună mai bine pe moldovenește, e drept.

aha, dar cine ştie ce reguli vor mai scoate peste cîţiva ani, în vreun DOOM 3

aa! Incă o întrebare! Văd prin texte şi "voiam". şi "vroiam". Cum ar fi mai corect să scriem verbul respectiv?

Dupa cate știu, amândouă variante sunt corecte.

verbul A continua


Eu continuu , eu continui
Tu continui
El continua

care / pe care

Prepoziția ,,pe” plasată înaintea lui ,,care” indică acuzativul, așadar, vom spune corect:

Fata pe care am văzut-o.
Cartea pe care am citit-o.
Filmul pe care l-am văzut.

Vom folosi ,,care” atunci când substantivul răspunde la întrebarea “cine / ce?” (este subiect). O altă regulă simplă de aplicat și reținut, atunci când subiectul realizează el însuși acțiunea, prepozița “pe” nu trebuie așezată în fața lui “care”.

Care fată este mai deșteaptă?
Omul care merge este bunicul meu.

Cum este corect: Mi-ar place sau mi-ar plăcea?

"Odată" sau "o dată"?

Odată – când înseamnă cândva.
O dată – când poate fi numărat, în seria o dată, de două ori.
Şi, cf. DOOM, „odată ce„, „odată cu„, „odată şi odată„.

De asemenea, o dată în "Vă vom anunţa la o dată ulterioară". De la dată calendaristică, ca în „data de azi”.

Odată răspunde la întrebarea când?: Am fost odată la ei. (Când? Odată, cândva, odinioară.)
O dată răspunde la întrebarea de câte ori?: Am fost o dată la ei. (De câte ori? O dată, o singură dată, doar o dată, numai o dată.)

Ca să ...

Forma corectă: Ca să ...
Forma greşită: Pentru ca să ...

Corect: A trebuit să-nveţe mult ca să treacă examenul.
Greşit: A trebuit să-nveţe mult pentru ca să treacă examenul.

Folosirea lui ca să este suficientă atunci când propoziţia subordonată are sens de scop.
- pentru ca să este o structură incorectă, redundantă.

O listă cu 20 dintre cuvintele folosite în limba română în mod greșit sau pronunțate în mod greșit.
Sursă: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

1. Repercursiune – forma corectă a cuvântului este repercusiune, dar 90% dintre vorbitorii de limba română folosesc forma greșită care include un R în plus.
2. Vroiam – forma corectă a cuvântului este voiam sau vream. În limba română nu există verbul a vroi. Așadar vroiam este o combinație a celor două verbe deja existente în limba română: voiam+vream
3. Mingie – forma corectă a cuvântului este minge.
4. Plaje – forma corectă a cuvântului la singular este plajă. Așadar, formularea: mergem să facem plaje este incorectă.
5. Țigare – forma corectă a cuvântului este țigară.
6. Șcenă – forma corectă a cuvântului este scenă și tot așa se și pronunță: cu S, nu cu Ș.
7. Jmecher – forma corectă este șmecher. Tot așa se și pronunță, însă derivația de la șmecher la jmecher vine din cauza dificultăților de pronunție pe sunetele complementare S/Z sau Ș/J.
8. Punt sau punc – forma corectă este punct și se pronunță toate sunetele din cuvânt.
9. Va cade – forma corectă este “va cădea”. Dacă vrem să folosim corect cuvântul, vom spune: ”responsabilitatea va cădea pe umerii lui”.
10. El însăși – forma corectă este: ”el însuși”.
11. Renumerat – forma corectă este remunerat.
12. Hilar – forma corectă este ilar. Dacă folosim cuvântul cu sensul de amuzant, comic, nu avem de ce să folosim forma hilar pentru că înseamnă altceva.
13. Căstorie – forma corectă este căsătorie. Varianta greșită provine din viteza de vorbire a unora.
14. Clasa întâia – forma corectă este clasa întâi.
15. Ora doisprezece – forma corectă este ora douăsprezece. Același lucru este valabil și pentru doisprezece grade, cu variantă corectă: douăsprezece grade.
16. Doi septembrie – forma corectă este două septembrie.
17. Chitări – forma corectă este chitare.
18. Azile de bătrâni – forma corectă este aziluri de bătrâni.
19. Ouălelor – forma corectă este ouălor.
20. Chibrite – forma corectă este chibrituri.

un chibrit / doua chibrituri şi nu chibrite
))))))))

asta mi place. e tare rauuuuuuuuu

emtix a scris:un chibrit / doua chibrituri şi nu chibrite
))))))))

asta mi place. e tare rauuuuuuuuu

de ce e rău?

Un top 10 a celor mai răspândite greșeli gramaticale.

1. Încercarea de a evita cacofoniile îi face pe mulți să comită greşeli mai grave. Cum ar fi inventarea de sintagme inutile. Este şi cazul lui „ca şi", o construcţie care s-a strecurat repejor în vocabularul nostru. În prezent, acest ciudat „ca şi" a început să fie folosit chiar şi când nu se urmăreşte evitarea unei cacofonii. Iată un exemplu cu adevărat edificator: „Mă bucur că fetiţa mea vă are ca şi profesoară".

2. Unul dintre cele mai des folosite cuvinte inventate este „vroiam". Greşeala vine din „amestecarea" formelor verbelor „a vrea" şi a „voi". Puse la imperfect, verbele se conjugă astfel. „A vrea" are formele „eu vream", tu „vreai", „el/ea  vrea", „noi vream", „voi vreaţi", „ei vreau", iar „a voi" - „eu voiam", „tu voiai", „el/ea voia, „noi voiam", „voi voiaţi", „ei/ele voiau". Aşadar, nici urmă de „vroiam", „vroia" sau „vroiaţi"!

3. Însă, „drama" verbelor „a voi" şi „a vrea" păleşte în faţa următoarei greşeli de care vom vorbi. Chiar şi unul dintre cele mai folosite verbe ale limbii române, „a avea", a fost măcelărit verbal. Unii au născocit construcţiile „să aibe" şi să „aivă", alţii, chiar mai fantezişti, au venit cu „să aive". Iar forma corectă, „să aibă", a ajuns să fie vorbit de puțini.

4. Situaţia următorului cuvânt este de-a dreptul dramatică. Varianta corectă a ajuns să fie atât de puţin folosită de populaţie, încât te întrebi dacă vom reuşi să schimbăm ceva în viitorul apropiat. Vorbim despre „piuneză", forma corectă concurată de greşitul ,dar popularul „pioneză".

5. La fel stau lucrurile şi cu „saxana". Probabil cei mai mulţi dintre voi îl cunoaşteţi ca „sarsana", dar acest din urmă cuvânt nu există în limba noastră. Acest sinonim pentru încărcătură, boccea a fost preluat din limba sârbă, unde forma sa este „seksana".

6. Folosirea greşită a lui „decât" în loc de „doar" (şi invers) este probabil cea mai populară eroare sau oroare gramatică, spuneţi-i cum vreţi.
Cum e corect? Regula e destul de simplă. „Decât" se foloseşte în structuri negative şi „doar" în cele afirmative. Exemple: „Nu am decât 5 lei în buzunar", „Am doar 5 lei în buzunar" sau „Doar câteva voturi i-au lipsit pentru a deveni noul preşedinte".

7. O altă greşeală îl are ca „port-drapel" pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, devenit faimos pentru aversiunea pe care o avea (şi, probabil, încă o are) pentru „pe care". Şi Mihai Tatulici are deseori scăpări cu „pe"-ul în acuzativ, dar nu cumva să trageţi concluzia că, dacă nu puneţi „pe"-ul atunci când e nevoie de el, o să ajungeţi demnitari de stat. Deşi, iată, şanse există!
Cum e corect? Acel „pe" face diferenţa între subiect şi complement direct. Iată câteva exemple: „Cartea care e pe masă", „Cartea pe care am luat-o de pe masă"; sau „Calităţile pe care le au (unii miniştri)".

8. „Să aibe" este o altă "invenţie" lexicală a românilor. Iată câteva întrebări puse pe forumuri, găsite rapid pe internet: „Câţi copii trebuie să aibe o familie?", „Câte kilograme trebuie să aibe tortul de nuntă?", „Ce acte trebuie să aibe maşina dacă e înmatriculată pe Spania?". Dar greşeala e prezentă şi în presă. Cei de la manager.ro ne vorbesc despre calităţile de bază pe care „trebuie să le aibe" potenţialii angajaţi. Probabil, doar limba străină e obligatorie, cea maternă e facultativă.
Cum e corect? Aici, nu sunt multe de explicat, corect este „să aibă", „o să aibă" etc, niciodată cu „aibe".

9. În anii în care oamenii îşi luau credite câte nu puteau să plătească în întreaga viaţă pentru a-şi lua un amărât de apartament vechi, pe tarlaua lexicală autohtonă a apărut şi „locaţie". Dar nu folosit corect, ca sinonim pentru „chirie". Dacă o persoană spunea, într-o discuţie cu prietenii, „Mi-am găsit un apartament la 60.000 de euro", se găsea un coleg să întrebe "Şi cum e locaţia?".
Cum e corect? Potrivit DEX, „locaţie" reprezintă „chiria plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară".

10. Merită notat că oamenii s-au cam plictisit de „engleji" şi „franceji", de "ţigare" şi sălbatec", iar aceste aberaţii lexicale pot fi plasate cu mândrie în categoria „pe cale de dispariţie". Însă, există o formulare greşită care a ţinut piept, cu mare succes, trecerii anilor. Cât aveţi ceasul?" este o întrebare frecventă. Aparent, nu pare nimic greşit, dar încercaţi să analizaţi logic extrem de slaba legătură dintre cuvinte.
Cum este corect? Întrebarea poate fi „Aveţi un ceas?" sau, pentru a fi şi mai expliciţi, „Cât este ceasul?".

Care e femininul substantivului '' puț ''?