Română sau moldovenească?

limba te stat va ramine Limba Romana pentru ca cea moldoveneasca nu exista...

Administrator a scris:
Care e limba de stat pana la urma?

Se împlinesc optsprezece ani de la adoptarea legislaţiei lingvistice, potrivit căreia limba română este limba de stat a R. Moldova. Acum optsprezece ani, în acel istoric august 1989, am crezut că dăm dovadă de înţelepciune şi înţelegere, „neforţând nota”: am fost de acord că este greu să-l impui pe un om în vârstă să înveţe altă limbă şi de aceea am elaborat un plan de introducere „pe etape” a limbii de stat. Accentul l-am pus pe studierea limbii de stat de către copii, în şcoli. Cei care s-au născut în acel istoric an astăzi au împlinit 18 ani, au absolvit şcoala, liceul. La modul normal, ar trebui ca astăzi să nu avem în RM niciun minoritar care nu ar cunoaşte limba de stat. În realitate, situaţia e cu totul alta: Chişinăul e plin de adolescenţi şi de tineri care nu cunosc limba acestei ţări. Peste tot, dar îndeosebi în sfera deservirii, ne ciocnim de tineri care se uită ca boul la poartă nouă când le vorbeşti în română. Recent, într-o instituţie de deservire, ca să obţin ceea ce doream, am avut nevoie de traducător - un tânăr simpatic, de vreo douăzeci de ani, nicidecum nu înţelegea ce-i solicit şi a chemat un moldovean să mă deservească… Iată, atunci m-am şi întrebat: de unde a apărut acest pui de om, unde a învăţat, dacă, la această vârstă, el nu poate vorbi limba ţării în care trăieşte şi se hrăneşte, şi pe care el, evident, o consideră ţara lui? Aşadar, de unde apar puii de ruşi, care, de pe acum, nu se integrează în această societate; realizează oare ei că jignesc sentimentele moldovenilor şi că s-ar putea ca, mâine-poimâine, aceşti moldoveni să nu mai tolereze o asemenea situaţie anormală? Iar această situaţie anormală creează premisa unui viitor conflict interetnic, fiindcă - să fim atenţi la fenomenul în cauză! - în R. Moldova apare o generaţie care nu cunoaşte limba rusă…

Actuala politică naţională a administraţiei comuniste este îndreptată împotriva naţiunii titulare, implicit - împotriva acestui stat. Actualul sistem de învăţământ nu face nici două parale, dacă „naşte” pui de ruşi şi nu rezolvă o problemă fundamentală pentru un stat polietnic (cum îl numesc comuniştii) - integrarea culturală şi lingvistică a minorităţilor. Dacă statul R. Moldova a fost declarat „multicultural şi polietnic”, de ce acest stat nu-i determină pe minoritari să studieze limba de stat?

De fiecare dată când am abordat problema studierii limbii de stat de către minoritatea rusă, coloana a cincea a Moscovei, în frunte cu „Magul de la Condriţa” (cineva i-a spus, inspirat, „Ciomagul de la Condriţa”), ne-a acuzat de naţionalism, xenofobie. Aceşti şaptesprezece ani au demonstrat lumii întregi că nu suntem nici naţionalişti, nici xenofobi. Dovadă e Chişinăul nostru drag, unde limba de comunicare în public este limba rusă, dar şi complexele şi memorialele înălţate în amintirea „ostaşului sovietic eliberator”. Ce altă dovadă mai trebuie?

Să interzicem limba română şi la bucătărie şi să ne instalăm la fiecare poartă şi în fiecare casă câte un ostaş sovietic de bronz? Ca garant al consensului interetnic din R. Moldova…

S_J a scris:A nu se incurca limba cu graiul.
Limba - romana; graiul - moldovenesc.
Atat. Foarte simplu.

veronique a scris:
P.S: sper sa nu mi-o iei in nume de rau. Dupa cum am mentionat eu nu am cunostinta de lucrurile astea, asa ca sa nu consideri mesajul meu rau intentionat. Iti multumesc pentru intelegere si te asteptam cu cat mai multe mesaje!

Flegmaticul şi prudentul A. Stratan, „şeful diplomaţiei” de la Chişinău, a decis să contribuie şi el, în măsura cunoştinţelor sale, la elucidarea problemei denumirii limbii de stat a RM. Nu ştim dacă a făcut-o din convingeri sau în interes de serviciu, dar a făcut-o. Astfel, într-un interviu la „Europa Liberă”, el a declarat că această problemă „se politizează intenţionat în România”. „Este regretabil, a mai spus Stratan, că în relaţiile dintre ţările noastre accentele se pun pe aceste două domenii sensibile (limba şi identitatea populaţiei majoritare din stânga Prutului), domenii vulnerabile şi pentru Chişinău, şi pentru Bucureşti”.

Citeşti asemenea declaraţii şi realizezi, cu stupoare, că partizanii „limbii şi identităţii moldoveneşti” din vârful piramidei politice de la Chişinău sunt nu numai penibili, caraghioşi şi ridicoli, dar şi fricoşi. De mai mulţi ani aceştia, făcând trimitere la Constituţia RM, acuză România de faptul că nu recunoaşte „limba moldovenească”. Oare numai România nu recunoaşte „limba moldovenească”? În RM toţi recunosc „limba moldovenească”? Mă refer nu numai la scriitori şi ziarişti. În instituţiile de învăţământ de toate gradele din R. Moldova profesorii predau limba română, nu „limba moldovenească”. În planurile de învăţământ elaborate de Ministerul Educaţiei figurează, de asemenea, ca disciplină de studiu limba română, şi nu „limba moldovenească”. Dacă sunt atât de curajoşi în lupta cu România, de ce nu au curajul să interzică folosirea glotonimului „antistatal” „limba română” în învăţământul din R. Moldova?

Vă spun de ce: pentru că sunt nişte fricoşi şi ipocriţi. Ei ştiu că, interzicând folosirea denumirii „limba română” în învăţământ, vor ridica împotriva lor sutele de mii de elevi, liceeni, studenţi şi profesori, vor declanşa o adevărată revoluţie, o revoluţie ce i-ar mătura de la putere. Dacă profesorilor, pe care guvernarea îi bagă de vii în mormânt cu salarii de câteva sute de lei, le-ar mai lua şi limba română, revolta vor fi generală. Ei nu mai au ce pierde. Ştiind foarte bine acest lucru, Voronin şi compania nu au curajul să interzică denumirea „limba română”. Dacă aceştia s-ar duce într-un liceu şi le-ar cere liceenilor şi profesorilor să nu folosească denumirea „limba română”, ci „limba moldovenească” pentru că „aşa e scris în Constituţie”, le-ar da cu Constituţia în cap. De aceea nu se duc prin liceele şi universităţile din RM, ci la Bruxelles. Şi acolo se plâng că România le distruge „statalitatea” prin neacceptarea denumirii „limba moldovenească”, dar nu suflă o vorbă că această denumire nu e acceptată, mai întâi de toate, în R. Moldova.

De când „conduce” RM, Voronin nu s-a întâlnit niciodată cu studenţimea, ca să discute, neregizat şi nepăzit de bodyguarzi şi poliţie , problemele limbii şi identităţii. El preferă întâlnirile cu tractoriştii, cărora le împarte taloane de motorină. Aici el e foarte „curajos„. Într-o sală plină cu studenţi şi profesori i-ar peri curajul şi n-ar mai mătăhăi cu pumnii în direcţia României, acuzând-o că-i distruge „statalitatea”.